Statul la coada la romani. Marea sansa ratata de Tariceanu.

Statul la coada nu este specific romanilor. Se sta la coada in toata Europa, insa depinde cat si pentru ce. Romanii, insa, inca mai au traume din perioada comunista cu statul la coada. Asa ca romanii, ca nimeni altii, se vor raporta in mod special la statul la coada. Pentru nimeni statul la coada nu e o placere, toata lumea este enervata ca sta la coada.

Acum, chiar daca ai stat la cozi la viata, la aia de la permise ori la alta, te raportezi diferit la cei care evita coada. Acum vorbim de Tariceanu, dar putea fi oricine.

Unii il condamna, injurandu-l de mama focului. Da’ ce, doar noi, astia prosti, stam la coada? El de ce sa nu stea? Oamenii s-au simtit jigniti, principalul argument fiind Si timpul nostru este la fel de valoros. Argument corect de altfel.

Altii, insa, il inteleg si cu jumatate de gura il apreciaza. Stiti, sunt aceia care apreciaza smecheria, care-i apreciaza pe cei care pacalesc, care se descurca. Ar vrea si ei sa poata sari peste cozi, uneori fac asta, alteori nu.

Ma rog, si multi dintre cei din prima categorie sar peste cozi, doar ca astia nu-s sinceri. Adica ei ar vrea sa sara peste coada, se straduiesc sa faca asta, insa pentru ca nu le iese ii injura pe cei care reusesc.

Faptul ca cei din prima categorie, adica cei care l-au injurat pe Tariceanu, sunt mai multi decat cei din a doua este un adevar. Pot afirma, deci, ca Tariceanu a pierdut electoral facand acest gest. Nu stiu ce se va intampla cu plangerea penala, insa si ea va atarna greu in optiunile alegatorilor.

Si, luand-o altfel, Tariceanu a ratat o sansa as zice istorica. A ratat sansa sa stea o zi intreaga la coada cu oamenii simpli. Putea sa-si insceneze foarte bine statul la coada: se aseza de la 7 sau 8 dimineata, cand incepea programul cu publicul, vorbea cu oamenii, ii asculta, dupa jumatate de ora o televiziune prietena, anuntata ca prin minune de cineva, ajungea la fata locului, apoi, in fata camerelor, putea face niste gesturi foarte misto: putea sa lase sa intre in fata lui o femeie cu copilul, un tanar de 18 ani care ar fi intarziat la scoala ori un domn de 60 de ani care nu se simtea bine din cauza aglomeratiei. Ar fi putut vorbi cu cei de la ghiseu, sa-l strige in gura mare, sa vina peste rand, iar el, ditamai seful senatului, sa refuze de fata cu cetatenii.

De ce a ratat Tariceanu aceasta sansa? Simplu: pentru ca este rupt de realitate. Nu stiu daca are consilieri sau nu, dar si daca-i are, el a facut acest lucru din instinct, fara sa se gandeasca la consecinte. I se pare firesc sa nu stea la coada, din atitudinea lui se intelege ca nu e prima si, probabil, nici ultima oara cand face asta. Fix ca Oprea, fix ca Ponta, fix ca Iohannis.

Iar partea si mai trista pentru mine este ca gestul sau nu a fost atacat virulent de catre adversarii sai politici, ceea ce ma face sa cred ca este o practica uzuala. Cum ar putea ataca PSD-istii pe Tariceanu, cand fostul si actualul lor sef fusesera carati cu tot cu barca de catre niste amarati de oameni. Cum ar putea taxa acest gest fostii UNPR-isti, adica cei care pana mai ieri erau condusi de domnul Girofar Oprea. Nici de la PNL n-am auzit nimic, ceea ce inseamna ca si acolo se practica asa ceva. Sau, ma rog, daca nu se practica, se doreste practicarea acestui sport.

Apropo, in Romania oamenii au impresia ca statul la coada este strans legat de stat. Nu (prea) stai la coada la firme private, ci stai la coada … stat, fie institutii oficiale ale statului (ANAF, Politie, primarii, evidenta populatiei), fie la foste ori actuale regii (Gazul, chiar administrat privat, este tot asociat cu statul). Asa ca pe langa vina de a fi sarit peste coada, Tariceanu mai e in culpa si din alt motiv: de ce nu a facut nimic pentru a nu se mai sta la acele cozi? A avut si poate are si acum parghiile necesare. Pai, intr-adevar, d-aia n-a facut nimic: pentru ca NU sta la coada. Nu se loveste de aceasta problema zi de zi.