Poporul roman este conservator! De la acest adevarat, un fapt, trebuie sa plece orice analiza politica privitoare la Romania. Asa a fost dintotdeauna, oricat de „progresisti” s-ar visa unii. De fapt, multi dintre progresistii actuali sunt, de fapt, conservatori. Va explic imediat.
Intai trebuie sa ma intorc un pic in anii 90. In acei ani, erau 2 forte principale care se luptau pentru suprematia politica: cei care voiau schimbari mai lente, voiau pastrarea a ce se putea pastra din comunism, in special din comunismul nationalist al anilor 80, se opuneau celor care voiau … revenirea la traditii, revenirea la situatia de dinainte de comunism. Primii erau FSN-istii (plus radicalii de la PRM, PUNR si PSM si ce mai era, celebrul patrulater rosu), iar ceilalti erau cei uniti sub sigla CDR (in special taranistii si liberalii; primii erau cei mai nostalgici).
Conform ideologiilor clasice, conservatori erau cei din a doua categorie. Ei se bazau pe cei 3 piloni fundamentali: familie, armata, biserica. Probabil tineti minte celebra faza din dezbaterea prezidentiala a anului 1996: Domnule Iliescu, credeti in Dumnezeu?
Problema este insa alta: ideea de conservatorism mai inseamna ceva. Intr-un inteles mai larg, intr-un inteles mai putin politic, conservatorul este cel care este reticent schimbarii. Conservatorul este cel care vorbeste la telefonul fix, este cel care refuza sa conduca masini electrice (in Occident, in Romania nu ai unde sa o incarci, dar ma rog, intelegeti ideea), este cel care comanda taxiul sunand si nu prin aplicatie si tot asa. Evit sa spun „se opune schimbarii”, ci pur si simplu vrea schimbari mai lente. Vrea
Ajungem in zilele noastre, anii 2024-2026. In acesti ani, disputa este tot intre 2 forte conservatoare. Da, ati citit bine: 2 forte conservatoare.
Pe de-o parte, unii propuneau revolutii conservatoare (NE LUAM TARA INAPOI), propuneau revenirea la valorile traditionale, in timp ce tabara opusa, „progresistii”, propunea de fapt … pastrarea actualei stari de fapt. Sa nu se schimbe nimic, ne e bine in UE, schimbarile ar veni cu mari costuri economice etc.
Primarii PSD din teritoriu l-au ales pe Nicusor Dan nu pentru ca-s progresisti, ci pentru ca-s comozi. Conservatori. Nu vor revolutii, ci vor … sa fie lasati in pace. Nu vor sa se schimbe nimic.
Si, de fapt, cam asta e ideea in Romania. Unii sunt conservatori in sens clasic, ca au in ei acele valori ale conservatorismului (apropo, sunt mirat ca nu se discuta foarte mult despre reintroducerea armatei obligatorii, nu ca as fi de acord cu ea, ci pentru ca, din punctul meu de vedere, ar putea aduce puncte electorale), altii sunt doar comozi. Lenesi. Vor sa fie lasati in pace (lasa-ma sa te las), vor sa nu se schimbe nimic.
Apropo, nici AUR, nici George Simion nu au pomenit vreodata despre iesirea din UE. Este ceva ce poporul nu ar accepta nu de dragul UE, ci pentru ca pur si simplu … efortul ar fi prea mare.
Nu spun ca n-ar fi progresisti in Romania, chiar sunt, mai ales in urbanul mare, insa sunt foarte putini si functioneaza pe principiul spiritului de turma. Cunosc o gramada de corporatisti homofobi care pur si simplu n-au curajul sa-si expuna public ideile lor homofobe (dar care, soc si groaza, au votat la Referendumul CpF). Deci progresistii sunt mai putin decat credeti, decat cred ei, dar sunt asa numita minoritate galagioasa, minoritate care vrea sa urle mai tare decat majoritatea (si deseori reuseste).
Revenind la ideea initiala, poporul roman este conservator, fie in sens clasic, fie in sens literar. Drept urmare, orice strategie electorala trebuie sa plece de la aceasta premisa. Poporul roman nu vrea revolutii, ci vrea, parafrazandu-l pe Caragiale, sa se revizuiasa, dar sa nu se schimbe mai nimic. Caci da, din multe motive, poporul roman este si ipocrit. Dar acela este ori ar trebui sa fie subiectul unui alt articol.