Romania isi cauta stapan! Fix asa citesc eu ultimele evolutii politice din tara noastra. Ceea ce mie mi se pare trist, nu sunt de acord, nu ma bucur deloc sa constat asta, insa este adevarul de la care trebuie sa plecam. Daca privim prin aceasta lupa, am putea intelege mai bine ultimele evolutii politice. Si geopolitice.
Sa ne intelegem: de mai bine de 100 de ani, Romania a avut un stapan. Chiar daca a avut cateva tresariri de orgoliu, chiar daca a avut cateva momente, prea putine din pacate, cand a scos coltii, cand s-a dat „suveranista” (termenul este unul actual, pe vremuri se folosea termenul „independenta”), ea intotdeauna a fost a cuiva.
Chiar si cand si-a declarat independenta ori s-a reunificat, a facut asta sub obladuirea unor mari puteri. In perioada interbelica este cea mai interesanta schimbare de stapanire. Urmariti-o pentru a intelege cum interesele Frantei ori Marii Britanii erau inlocuite de interesele Germaniei, pentru ca apoi tara sa intre in mod oficial sub obladuirea URSS.
Sa ne intelegem: nu doar conducatorii Romaniei, ci si cetatenii ei gandesc intocmai. Li se pare normal, firesc, logic. In firea lucrurilor.
Stiti intrebarea aia pe care inca o pun femeile de la tara? Cum care? „Al cui esti tu, maica”? X al lu cutare si al lu cutare. Asa-i cultura noastra, asta-i mentalitatea noastra.
Acum, in politica, Romania are o problema nu pentru ca se vrea independenta, nu pentru ca cetatenii s-au trezit brusc ca vor sa nu mai fie „ai cuiva”, ci pentru ca interesele stapanilor acum sunt convergente. Pana in urma cu putin timp, foarte putin timp, stapanul era Occidentul. Pentru noi era irelevant: austrieci, francezi, nemti, americani, italieni, chiar greci ori maghiari. Era firesc ca ei sa ne fie stapani, sa dicteze.
Stiu ca atunci cand eram student se punea problema infiintarii unui FBI european, unui Europol cu atributii crescute. Printre altele, acest Europol ar fi trebuit sa poata asculta telefoanele cetatenilor suspectati de terorism. Englezii, erau inca in UE in acel moment, s-au opus. Ei ar fi de acord ca politia BRITANICA sa le asculte telefoanele, dar nu ar fi si nu sunt de acord sa le asculte telefoanele un politist bulgari, roman, polonez ori chiar francez.
In cazul nostru, lucrurile stau fix invers. Pentru romani, e normal, e firesc, sa-i asculte telefonul un francez ori un american. E firesc ca serviciile secrete autohtone sa colaboreze cu cele occidentale. Sa fie un fel de filiala a acestora.
De altfel, daca urmariti cu atentie „razboiul” politic, veti vedea ca pro-europenii se lupta cu pro-rusii si cu pro-americanii. Chiar si europenii au favoriti diferiti: omul Frantei infrunta omul Germaniei. Cetateanul de rand stie ca X e omul Frantei, Y e al Germaniei, Z e al SUA iar Q este al Rusiei. Nu doar ca nu-l deranjeaza, ci chiar i se pare firesc. „Doar n-o fi acolo de capul lui?” – pare a gandi romanul de rand.
Sa va mai zic ceva. Desi pare ca multinationalele au venit cu propriul lor model de functionare, se pare ca ele s-au adaptat foarte repede realitatilor economice de la noi. Directorul isi aduce oamenii lui, care oameni pleaca alaturi de acesta. Fiecare director adjunct isi aduce oamenii lui, asa ca intrebarea „Al cui esti tu?” nu se mai pune doar la tara, cand mergi in vacanta, ci si in cele mai luxoase cladiri de birouri. Fix de asta multinationalele rezista si prospera in atatea tari, pentru ca au capacitatea de a se adapta culturii locale.
Criza politica actuala (demiterea Guvernului Bolojan de o Alianta Ad-hoc PSD-AUR) trebuie privita din aceasta perspectiva. Cineva a dat un ordin, iar niste oameni au zis „Da, sa traiti”. Nu bag mana in foc ca asa este, dovezi nu am, dar daca plecam de la premisa ca asa este si ca acel ordin ar fi venit din SUA, atunci putem explica urmatoarele lucruri de ne-explicat:
- Cum de AUR si PSD s-au alaturat brusc unui astfel de demers?
- Cum de presedintele Nicusor Dan s-a comportat ca si cum ar fi stiut si ar fi dorit caderea guvernului Bolojan?
- Cum de Bolojan nu a primit sprijin de la vreun partener occidental, oricare ar fi fost el?
In plus, faptul ca Romania isi cauta stapan este evident de ceva timp. Unii au ramas pro-americani, altii au devenit anti-americani (din cauza lui Trump si/sau a Razboiului din Israel), unii au devenit pro-rusi, altii au devenit pro-europeni (pro-UE mai precis). Putini, foarte putini, sunt efectiv pro-romani. Acestia care sunt Pro-Romania (nu va ganditi la partidul dubiosului de Ponta) sunt constienti ca Romania e prea mica sa-si decida singura viitorul. Drept urmare, ei gandesc (ori asa declara) pragmatic: trebuie sa avem un stapan care sa ne dea un spatiu mai mare de desfasurare. Sa ne dea o lesa mai lunga.
Romania isi cauta stapan! Daca tu, ca cetatean, te opui acestui proces, consideri ca este absurd, esti considerat fie legionar, fie nostalgic comunist (ceausist). Este irelevant ca nu esti asa ceva. Ti s-a pus eticheta, asa vei ramane pentru multi oameni. Si, dupa cum stiti, nu conteaza ce esti de fapt, ci conteaza doar ce cred altii despre tine ca ai fi. Nu conteaza ce vezi in oglinda, ci ceea ce vad altii cand se uita la tine.