Sa discutam rational despre eutanasie pare a fi un indemn absurd intr-o societate foarte polarizata precum a noastra. Discutia pe acest subiect este absenta pentru simplul fapt ca nu are niste avocati foarte motivati.
Nu o spun peiorativ. Nicidecum. M-as bucura sa aiba, as asista si chiar as participa la o astfel de discutie.
Ideea e simpla: la discutia despre casatoriile gay, comunitatea LGBT are interesul absolut legitim sa participe. In apararea lor au sarit diverse alte grupuri, ong-uri si persoane particulare, de multe ori discutia purtandu-se in jurul ideii generale de a acorda drepturi minoritatilor. In plus, legalizarea parteneriatelor civile ar afecta si cuplurile heterosexuale, deci iata inca o categorie de oameni direct interesati.
Discutia despre legalizarea prostitutiei se face cu jumatate de gura din motive care pentru mine sunt amuzante: desi in alte tari a venit la pachet cu legalizarea casatoriilor gay, feministele mari aparatoare ale drepturilor persoanelor LGBT nu pot milita pentru legalizarea prostitutiei. Dimpotriva: ele considera ca sexualizarea excesiva a femeii este ceva absurd, chestie impotriva careia ele trebuie sa lupte. Singura discutie rationala, care la noi nu a existat, este cea economica. Personal, as vota cu 2 maini legalizarea prostitutiei, mai ales daca ea ar veni la pachet cu scaderea ori macar necresterea unor taxe si impozite.
Da, eu sunt dintre aceia care n-ar fi deranjat sa vada peste tot bordeluri, casino-uri si amaneturi. Daca astea aduc bani la buget, de ce nu?
Ajung acum la eutanasie, un subiect greu. Cine ar putea fi in favoarea eutanasiei si mai ales de ce?
Imboldul acestui articol este recentul caz din Spania, unde o tanara a ales calea eutanasiei. Va fac un rezumat: o tanara a fost violata de 2 ori, prima oara de fostul iubit, apoi de 3 baieti. Ulterior, ea a avut o dubla tentativa de sinucidere, intai cu cocaina si medicamente si apoi, sub influenta acestora, s-a aruncat de la etajul 5. Nu a murit, dar a suferit o invaliditate permanenta (a devenit paraplegica).
Ea a declarat in mai multe randuri ca vrea sa fie eutanasiata, insa tatal ei, cu care oricum nu era in relatii foarte bune, s-a luptat pana in ultimul moment sa impiedice eutanasia. Care intr-un final a avut loc.
Problema este ca acest caz a fost preluat si rastalmacit de diverse persoane conservatoare. In grupurile si mediile conservatoare s-a scris ca ea de fapt s-ar fi razgandit, insa spitalul s-ar fi opus pentru ca … promisese deja organele ei.
Nu am dovezi ca s-ar fi intamplat asa ceva, insa destui oameni sunt convinsi de acest lucru. Evident, este un sambure de adevar, caci o parte dintre organele ei vor fi intr-adevar donate unor bolnavi.
Problema care se pune, din punctul meu de vedere, este cine ar trebui sa decida si in care situatii. In Belgia, de pilda, un om poate alege sa se sinucida si atunci cand este perfect sanatos din punct de vedere fizic. Daca un om sufera de depresie, el are dreptul legal de a alege sa se sinucida. Un caz de acum mai multi ani a socat multi oameni.
Problema unei astfel de discutii, pe care n-o voi face aici, cel putin nu acum, este de ce ai sustine acest drept? Am fost intrebat in mai multe randuri, de mai multe persoane, daca eu as alege vreodata sa fiu eutanasiat ori daca as semna ca o ruda apropiata sa fie eutanasiata. O ruda, nu un prieten, caci legal vorbind nu poti semna decat pentru rude.
Dupa ce am stat sa ma gandesc zile la rand (la o astfel de intrebare chiar n-am putut raspunde pe loc), raspunsul meu a fost nuantat: nu, nu cred ca as alege eutanasia nici pentru mine, nici pentru o ruda apropiata, insa daca eu gandesc intr-un fel, de ce as impune gandirea mea si altora?
Acum, dupa acest caz din Spania, intrebarea mi-a revenit in minte. Oare eu m-as opune IN JUSTITIE intr-o atare situatie? Ok, nu am copii, am mai zis-o de N ori ca nici nu-mi doresc, asa ca ceea ce zic eu e ceva pur ipotetic, o ipoteza extrem de indepartata. Da, e oribil ca parinte sa ajungi intr-o asemenea situatie, dar va rog sa tineti cont de faptul ca acel tata avea partea lui insemnata de vina. Caci dupa divortul parintilor, tanara din Spania a ajuns in grija statului.
Revenind la discutia in sine, mai usor ma pot pune in pielea unui prieten apropiat al persoanei care alege sa fie eutanasiata. As vrea sa vorbesc cu aceasta? As vrea sa incerc sa o fac sa se razgandeasca?
As vrea sa pot spune ca da, ca as face asta. Dar inca ma intreb daca este adevarat. Oare suferinta intensa a unui om chiar nu conteaza? Un om care traieste numai si numai clipe de suferinta nu are dreptul sa aleaga daca mai merita sa traiasca?
Oricat de apropiat as fi ca prieten, oare nu ar trebui ca alegerea sa fie a lui? A lui si numai a lui? Caci el indura acele dureri, acele suferinte, nu noi.
Sa discutam rational despre eutanasie inseamna insa si sa punem niste limite clare, precise, ferme. Nu sunt si nu voi fi niciodata de acord cu „eutanasia pe motive psihice”. Un depresiv nu ar trebui sa poata alege eutanasia. Ar trebui sa fie indrumat catre psihologi si psihiatri, societatea nu ar trebui sa INCURAJEZE o asemenea practica.
Eutanasia ar trebui sa fie ULTIMA optiune, atunci cand chiar nu mai exista absolut nicio alta solutie. Iar avizul ar trebui sa fie dat de mai multi medici, de catre o comisie, nu de catre un singur medic.
Acum vine insa intrebarea de o mie de puncte: oare as vota in favoarea introducerii eutanasiei? Intrebarea aceasta mi-am pus-o dupa ce am vazut filmul Gratierea. Prin votul pe care l-as da ca politician (parlamentar, presedinte, premier, ministru) ori ca simplu cetatean (daca s-ar face referendum) m-as face responsabil de moartea a mii de oameni? Mi-as incarca (inutil) constiinta? Nu cumva oamenii, chiar daca nu s-ar opune unei astfel de legi, ar ezita (eVita?) sa voteze in favoarea ei? Stiti principiul acela: sa faca ce vor, dar sa n-am treaba cu asta?
De fapt, fix asta este problema: tu ai vota vreodata o chestie pe care tu n-ai face-o, de care nu vei beneficia niciodata, doar pentru ca altii sa o faca? Multora le da eroare. De fapt, abia acesta este testul suprem de toleranta.
Sa discutam rational despre eutanasie inseamna si sa-i acultam pe cei care se opun, inclusiv pe ultra-religiosi. A-i exclude pe ei din discutie, din dezbatere, este o greseala. Nu inseamna ca trebuie sa facem doar ce scrie in Biblie, insa democratic vorbind, cei care sunt credinciosi au aceleasi drepturi ca si ceilalti. Au dreptul sa se exprime, au dreptul sa voteze, au dreptul sa protesteze.
Sa discutam rational despre eutanasie. Nu dau verdicte, nu ma situez 100% intr-o tabara. Insa chiar cred ca avem nevoie. De discutie, nu neaparat de eutanasie. Ar fi asa grav daca am discuta. „Just talking”, cum ar zice americanul…