Trei mituri despre Sfantu Gheorghe sau am vrut sa fiu sovin si n-am avut cu cine

Trei mituri despre Sfantu Gheorghe sau am vrut sa fiu sovin si n-am avut cu cine

 

 

Am scris deja, pe EmilCalinescu.eu, de ce m-am simtit atat de bine la Sfantu Gheorghe, la festivalul D-butan-T. Aici ma voi referi la 3 chestiuni politice, trei mituri despre Sfantu Gheorghe, mituri pe care, bineinteles, le voi darama. Nu sunt celebra emisiune de pe Discovery, dar am si eu cateva mituri, stereotipuri mai degraba, pe care simt nevoia sa le daram. Asadar:

Nu esti servit daca ceri in limba romana + lumea nu stie limba romana

Era prima mea mare temere. O mare tampenie. E drept, sunt persoane care vorbesc stalcit limba romana, care se vede ca au dificultati si de vorbire a limbii romane, si de intelegere. Dar asta nu inseamna ca nu au bunavointa, ca te dispretuiesc ca vorbesti alta limba.

Am vorbit romaneste peste tot, si la magazine, si la Teatrul Maghiar (caci erau spectacole si acolo), si la carciumi, si la tipul care vindea castane coapte in centru. Am vorbit romaneste inclusiv intr-un restaurant unguresc autentic. Da, oamenii aia se simteau mai confortabil sa vorbeasca-n ungureste, am fost alaturi de un amic care stia maghiara, dar asta nu inseamna ca nu-ti raspundeau in limba romana. Dimpotriva. Si erau cu totii extrem de binevoitori.  Nu am simtit deloc priviri incruntate, ba dimpotriva.

Si o faza misto, pe care inca n-am povestit-o: imi uitasem castile-n camera, asa ca foloseam telefonul fara ele. Si bagasem GPS-ul, caci fara el nu pot merge, iar el imi spunea din cand in cand pe unde sa o iau. La un moment dat se apropie de mine un grup de 3 tipe si una dintre ele, foarte amabila, ma intreaba unde vreau sa ajung. Se oferise sa imi explice, spunand ca GPS-ul ar putea da uneori eroare. I-am multumit, i-am spus unde merg, mi-a explicat si a incheiat cu Bine ai venit in Sfantu Gheorghe. La final mi-a zis ca ea este de origine maghiara. Sa va zic ca romana ei era perfecta, ca nu avea pic de accent?

Or exista si persoane care nu stiu limba romana. Un amic, cel cu care am fost la restaurantul maghiar, mi-a povestit ca are o vecina (el detine o garsoniera in Sfantu Gheorghe) al carei copil nu stie o boaba romaneste. Deci sunt si din astia. Doar ca, din ce am observat, ei nu sunt deloc majoritari. As zice ca dimpotriva.

Si inca ceva: la un moment dat ma intreaba un grup de 4 tigani in ungureste cat e ceasul. Nu inteleg maghiara, dar aratau spre mana. Le-am raspuns, in romaneste, cat e ora, spunand ca nu inteleg maghiara. Tipul mai in varsta, intr-o romana stalcita (dar nu mai stalcita decat romana tiganilor capitalei), imi multumeste si-si cere scuze. Am ramas masca!

Magazinele au afise doar in ungureste!

Asta mi-a zis-o un amic inainte sa intru in centrul lor comercial. Imi zicea sa fiu atent, ca toate afisele-s in maghiara. Si ca asa e si prin oras. Lucru complet fals.

E drept, am observat o diferenta importanta: magazinele locale, nu doar in centrul lor comercial, ci si cele stradale, aveau afise bilingve. Scriau si-n romaneste, da si-n maghiara. In schimbul, brandurile mari, multinationale, aveau afise DOAR in romaneste. ING avea aceleasi reclame pe care le are si la Bucuresti, Kenvelo la fel.

Banca Transilvania, in schimb, a facut o alegere foarte simpatica: scria pe sediile lor atat Banca Transilvania, cat si … Transilvania Bank. De parca n-ar intelege cineva despre ce-i vorba acolo …

Explicatia n-o cunosc, poate brandurile mari pleaca de la premisa ca fiind in Romania, pun afise doar in limba oficiala a tarii. Habar n-am. Eu va zic doar ce am vazut.

Ardelenii sunt mai civilizati si mai curati decat restul romanilor, ungurii sunt mai civilizati si curati chiar si decat ardelenii.

Acum trebuie sa-i dezamagesc pe ceilalti. Daca pana acum i-am dezamagit pe ultranationalistii romani, acum e timpul sa-i dezamagesc pe antiromanii de serviciu. Oamenii sunt primitori, sunt binevoitori, sunt zambitori, dar orasul, in sine, nu este nici exemplu de buna gospodarire, nici exemplu de curatenie. Chistoacele de tigari sunt pe jos fix ca la Bucuresti, hartiile sunt tot pe jos, castanele prajite se mancau aruncand cojile pe jos (e drept, semintele-s inlocuite de castane, diferenta e insesizabila). E drept, nu e nici pe departe cel mai murdar oras. De departe, Iasi si Constanta sunt orasele cele mai frumoase si, in acelasi timp, cele mai prost ingrijite.

Cu toate astea, comparativ cu altele, Sfantu Gheorghe sta prost. Mult mai curate sunt Timisoara si Sibiul. La fel de curate, dar pe o treapta inferioara, Clujul si Aradul. Sfantu Gheorghe este, ce-i drept, mai curat decat Brasovul (un oras EXTREM de misto, dar care ar putea fi mai ingrijit). V-am zis asta ca sa va faceti o idee.

Legat de conducerea administrativa, ca tot suntem pe un blog politic, ea este asigurata tot de un domn mai putin curat. Fix ca-n restul tarii.

Legat de asta, discutia cu taximetristul care m-a dus la gara mi se pare elocventa:

Daca Tinutul Secuiesc ar fi declarat maine autonom, credeti ca brusc oamenii de acolo ar vota alt primar? Credeti ca primarii, din avant patriotic, ar refuza sa mai fure si ar face ceva pentru oameni? Adica cine-l impiedica pe acel domn si pe altii ca el, din alte orase, sa aduca fonduri, sa creasca nivelul de trai, sa aduca investitii? Romanii? Bucurestiul? Am dubii.

Alaturi de managerul Teatrului Andrei Muresanu (adica cel romanesc) din Sfantu Gheorghe, Anna Maria Popa

Cum este, de fapt, Sfantu Gheorghe?

Pai este un oras linistit, un oras mai friguros, dar nu e in niciun caz Polul Nord. Este un oras primitor, cu un aer curat si cu oameni zambitori. Din pacate, este departe de a fi un oras turistic, atractiile lui sunt limitate. Sa nu zic altfel. Eu am avut un scop, Festivalul, altfel m-as fi plictisit. Ori as fi stat in camera, in balcon, si as fi scris, peisajul ma inspira maxim.

Un oras unde romanii pot merge linistiti, nu are nimeni nimic cu ei. Sunt tratati la fel de bine precum alti straini, pot manca bine, pot dormi bine. Este un oras SIGUR, asta mi-au spus multi oameni de pe acolo. Si aici as putea da dreptate celor care spun ca Ardealul, in general, e mai sigur decat Oltenia sau Moldova (imi amintesc cum acum 6 ani, la Rasnov, camera in care stateam eu nu avea cheie; am stat intr-o camera care nu se inchidea tot festivalul si nu doar ca am stat in ea, dar am si avut curajul sa-mi las lucrurile acolo). Un oras pe care nu regret ca l-am vizitat si in care ma voi intoarce cu drag oricand. Mai ales daca-i vorba de festivalul D-butan-T.

Stiu, sunt subiectiv, am fost bine primit, m-am simtit foarte bine datorita organizatorilor festivalului. Poate nu-i totul atat de roz in orasul ala. Pot admite asta. Totusi, trebuie sa intelegeti ca oamenii se inteleg, ca majoritatea e formata din oameni pasnici si toleranti si ca agitatorii sunt responsabili de incidentele izolate. Sa ne intelegem: agitatori sunt de ambele parti, sa nu aveti impresia ca-s doar de-o singura parte.

#UnOlteanInSecuime alaturi de alt oltean de pe-acolo 🙂

Concluzia e simpla: chiar si de as fi vrut sa fiu sovin, nu as fi avut cu cine. Sau or fi stiut cine-s eu si n-au avut curajul sa NU-m raspunda-n romaneste? :))

Atentie: articolul acesta este intitulat mituri despre Sfantu Gheorghe. Nu stiu daca este la fel in intreg Tinutul Secuiesc. Vreau, insa, sa vorbesc mai putin din auzite si mai mult din ceea ce traiesc. Drept urmare, daca este asa sau nu voi spune abia DUPA ce voi vizita si alte orase din zona. Salutari OLTENESTI tuturor! #UnOlteanInSecuime

 

3 thoughts on “Trei mituri despre Sfantu Gheorghe sau am vrut sa fiu sovin si n-am avut cu cine

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.