Erdogan este greu de ucis
Exista cativa lideri politici mondiali care-mi plac. Uneori imi place si tara pe care acestia o conduc, alteori tara respectiva imi displace. Intr-un prim caz avem Turcia, cu al ei Erdogan, tara in care am fost si unde m-am simtit extrem de bine, in cel de-al doilea caz avem Rusia. Tara imi displace, interesele noastre, ale romanilor, difera fundamental de ale rusilor, insa nu pot sa nu constat ca Putin este un LIDER cu majuscule.
Sa revenim la Erdogan. Si la Turcia.
Cand eram in scoala, invatam la istorie despre razboaiele duse de romani contra turcilor. Desi eram mic, inca de atunci mi-am pus o problema: cum de Turcia, din mare imperiu, a ajuns acum o tara minuscula, care mai conteaza pe scena internationala? Aceeasi intrebare mi-am pus-o si in privinta Austriei: cand e un conflict undeva, in Europa ori in lume, pozitia Austriei nu intereseaza pe nimeni. Asta desi Viena a fost sute de ani capitala de imperiu.
Inainte sa va raspund la intrebare, va povestesc 2 chestii auzite de la prieteni ori de pe internet. Mi se par relevante.
Prima chestie, vazuta pe contul unui prieten de pe facebook. Cica s-a dus Erdogan in vizita intr-o mica localitate a Turiciei. Acolo primarul s-a laudat cu faptul ca economisit bani. Erdogan, in loc sa-l felicite, s-a enervat: Cum adica? Cetatenii tai au atatea nevoi si tu ai economisit bani? Problemele trebuie rezolvate, nu trebuie amanata rezolvarea lor. Drept urmare, i-a cerut demisia acelui primar. Demisie care a si venit (primarul era din acelasi partid cu Erdogan, daca asta conteaza). Dictatura? Democratie? E de discutat.
A doua chestie dateaza din 2013. Erau protestele in Istanbul. Atunci am vizitat Turcia. A fost un proiect cu tineri in Antalya. Mai fusese unul in Instanbul, insa mi-a fost teama sa merg. Oricum, ideea e ca am cunoscut turci atat la proiectul ala din Antalya, cat si cu 1 an inainte, la un proiect in Romania. Si din ce mi-au relatat 2 tipe (nu una, ci doua), situatia statea astfel: ele erau de acord cu protestele si il urau pe Erdogan (pentru ca, ziceau ele, urma sa le anuleze din drepturile castigate inca din anii 20, de la Ataturk), insa parintii lor (chiar si MAMELE) erau de partea lui Erdogan. Falia dintre rural si urban era evidenta, dar si intre generatii. Erdogan este votat si apreciat cu precadere in Turcia rurala, de catre cei in varsta, in Turcia urbana, occidentalizata, lucrurile sunt un pic diferite.
Acum, tot de la colegele turce am mai aflat ceva: il apreciau pe Erdogan pentru ce facuse economic. Una dintre ele imi zicea asa: „Erdogan ne-a facut sa traim bine; Erdogan a construit autostrazi, Erdogan a facut Turcia turistica de azi. Doar ca Erdogan e prea religios pentru noi. Parintii nostri spun ca Erdogan ii face mandri, ca se vorbeste din nou despre Turcia”.
Acum, fie vorba intre noi, nu stiu cat de religios este Erdogan la modul sincer, poate fi la fel de fatarnic precum politicienii de la noi. Realizarile sale economice sunt, insa, indiscutabile.
Acum, despre democratie este o intreaga discutie. Exemplul dat mai sus, cu primarul nevoit sa demisioneze, este elocvent. Da, asa a condus Erdogan, insa, dupa mine, unele state nu pot fi conduse democratic. Vedeti ce a adus democratia in Egipt ori in Irak? Ori in Libia? Traieste mai bine irakianul de cand a cazut Sadam? Traieste mai bine libianul? Clar nu.
Sau, in alta ordine de idei: lovitura de stat militara este o chestie democratica?
Dupa mine, faptul ca Erdogan a putut dobori un avion rus fara sa pateasca nimic este un semn ca e lider puternic. Faptul ca a REZISTAT unui puci militar, intr-o tara unde armata are o traditie in a implicarea politica, este iarasi un semn ca este lider puternic.
Legat de teoriile cu privire la puci, sunt 2 cu care-s de acord:
- Puciul a fost facut acum, pana in august, pentru ca-n august vor iesi la pensie multi generali. Acum ori niciodata era sintagma.
- Puciul a fost inscenat de Erdogan, pentru a-si spori puterile.
Nu cred ca americanii l-ar fi orchestrat, nu cred nici ca rusii ar fi facut asta.
Ce cred eu este ca fiecare chestie de mai sus e adevarata intr-o proportie mica: puciul trebuia facut acum, insa nu au reusit sa convinga intreaga armata. Erdogan a stiut de el, insa a preferat sa-i lase pe pucisti sa-si franga gatul. Nu l-a inscenat el, dar i-a convenit si nu l-a ucis din fasa.
Americanii, probabil, au stiut de puci, insa au preferat sa nu se bage. Cat despre rusi, zic doar atat: probabil le-ar conveni o Turcie mai slaba, probabil s-ar bucura sa scape de Erdogan, insa REFUZ sa cred ca Rusia are vreo influenta intr-o armata NATO (a doua ca marime dupa cea a SUA).
Erdogan e un lider puternic, un lider cu viziune, un lider care a facut din nou Turcia o mare putere. Erdogan a rezistat protestelor, a rezistat unui puci militar, deci cred ca va mai conta mult timp in viata politica turca. Refuz sa cred teoria enuntata de Adrian Cioroianu, cum ca liderii ca dezbina societatea vor fi, intr-un final, dati jos de popor.
Acum, nu ma puneti sa va zic daca sa vizitati sau nu Turcia. Respectul fata de un lider, Erdogan, si sustinerea pe care eu i-as acorda-o (nu ca ar conta), sunt diferite de FRICA. Da, Turcia acum nu este deloc sigura (au fost si atentate, de alea mi-ar fi mai teama decat de un nou puci militar), insa la fel de nesigura este si Franta. Tot nesigura este si Belgia.
Retineti ce va spun: Erdogan este greu de ucis si greu de dat jos. Din partea mea, tot respectul. Avem si noi nevoie de un Erdogan. Nu de pupincuristi care-l sustin declarativ, precum Ponta, ci de un om politic cu rezultatele economice pe care le-a avut Erdogan. Fie el si ultra-religios, desi personal as prefera sa nu. Salutari TURCESTI tuturor!