Pana sa vorbesc despre neincrederea in sondajele de opinie, trebuie sa va vorbesc despre utilitatea lor. Voi incepe cu exit-poll-urile, teoretic cele mai sigure sondaje de opinie.
Asadar, exit-poll-urile au 3 obiective:
- Obiectivul comercial, al institutiei mass-media care finanteaza un sondaj: ca opinia publica sa afle rezultatele exact la ora 21. Toata lumea vorbeste despre acest obiectiv ca si cum ar fi singurul. Evident, el este avut in vedere de catre finantatori. Insa celelalte 2 sunt mai importante si mai relevante pentru mine.
- Pentru a „verifica” numaratoarea voturilor. In orice democratie trebuie sa existe un control. Trebuie ca mai multe institutii, de stat si private, sa se verifice intre ele. Daca rezultatul ar veni pur si simplu, de undeva de sus, la ora 7 dimineata, nimeni nu ar avea incredere in el. Rezultatele vin din mai multe parti: din numaratoarea oficiala, din numaratorile paralele, de la sondajele exit-poll. Toate trebuie sa convearga. Sa fie daca nu identice macar asemanatoare.
- Pentru a putea afla profilul alegatorului fiecare candidat ori partid. Din datele oficiale putem afla doar ce procente are X in Bucuresti, in Cluj ori in Timisoara. Ori cat de mult a fost votat in urban fata de rural. Insa varsta alegatorului ori ultima scoala absolvita le aflam din exit-poll-uri. Daca ele sunt gresite, s-au infirmat, inseamna ca nu am aflat nimic.
Ca o paranteza legata de ultimul punct, mi s-a parut o mare eroare faptul ca la Referendumul CpF nu am avut exit-poll. TVR-ul, ca post public, ar fi trebuit sa finanteze un exit-poll. Eu inca sunt curios, insa voi ramane cu aceasta curiozitate, ce profil aveau cei care s-au dus sa voteze NU. Adica cei ca mine.
Acum trebuie sa va spun de ce sondajele exit-poll ar trebui sa fie cele mai sigure. Raspunsul este simplu: orice sondaj pre-electoral are o variabila care cu greu poate fi anticipata. Ghiciti care este aceea? Va spun eu: prezenta la vot!
Sa va explic. Inainte de a raspunde la intrebarea cu cine ai vota esti intrebat daca ai merge la vot. Acum problema este cum calculezi procentele fiecarui candidat: iei in calcul doar raspunsurile votantilor SIGURI? iei in calcul si pe cei care spun ca SIGUR NU MERG LA VOT? De acolo apar marile diferente.
La exit-poll este insa simplu: omul iese de la votare, deci stii sigur ca a votat. Maximum poate si-a anulat votul, dar chiar si atunci el poate sa-ti spuna asta. Deci scorurile, macar pe Romania, ar trebui sa fie corecte. Dar nu sunt.
Si, estimez eu, vor fi din ce in ce mai gresite, daca pot sa ma exprim astfel. Caci intram intr-o spirala a neincrederii: cetatenii nu mai au incredere in institutele de sondare, drept urmare nu vor raspunde ori vor raspunde gresit la intrebari.
Inteleg ca la alegerile din 2024 era o problema legata de locul unde se raspundea la intrebari. Daca e un grup de 5 oameni si operatorul intervieveaza pe unul dintre ei, acel membru al grupului va raspunde ceea ce vor ceilalti sa auda. Daca X votase cu Georgescu, insa nu voia ca ceilalti sa stie, atunci el nu a declarat operatorului votul sau real.
Stiu ca s-au dat indicatii, sa fie luati deoparte, sa nu fie nimeni foarte aproape de ei. Si tot ca ceva nou: a fost o rata mult mai mare de non-raspunsuri. De oameni care n-au vrut sa raspunda la sondaj. Caz in care esantionul este dat peste cap.
Acum lucrurile vor fi si mai grave din 3 motive:
- Daca nu ai incredere in institutele de sondare, nu vei raspunde la intrebari. Vei avea impresia fie ca raspunsul tau e irelevant, ca nu e luat in considerare, fie ca vei avea de suferit.
- Daca in 2024, in ziua alegerilor, numele lui Georgescu nu insemna nimic, acum lucrurile stau cu totul altfel. Tabere s-au radicalizat, drept urmare unii oameni ar putea reactiona urat daca vor auzi numele Simion (ori Gavrila) din gura unui cetatean. X, ca votant Simion, stiind asta, s-ar putea sa nu vrea sa raspunda. Invers: intr-un oras PSD ori PNL, un vot pentru Nicusor Dan poate fi privit ciudat. La fel: votantul ar putea sa nu declare operatorului votul sau real.
- Neincrederea in sondaje ar putea afecta si finantarea lor. O televiziune ori o alta entitate media ar putea decide ca nu renteaza investitia. Ca plateste degeaba un exit-poll. Caz in care vom avea mai putine institute de sondare. Poate niciunul. Cu cat sunt mai multe (repet, sa se verifice unul pe altul), cu atat mai bine. Din 4, poate greseste unul, dar sa greseasca toate 4? Eh, daca e unul singur, sansele sa greseasca sunt si mai mari.
Cum vor stii partidele ce electorat au? Da, multi lideri actuali de partid vor pleca dupa aceste alegeri, insa urmatoarea garnitura de lideri si ai lor strategi vor pleca de la realitatea din 2025. Trebuie sa afle ce votanti au si pe cine trebuie sa convinga. Acest lucru il pot afla doar din sondaje.
Deci neincrederea in sondajele de opinie, accentuata evident si de declaratiile politicienilor, este o veste proasta pentru toata lumea. Si pentru cetateni, si pentru politicieni. Evident, si pentru cercetatorii ori studentii de la sociologie sau stiinte politice.
Ce este de facut? Pai, din punctul meu de vedere, un lucru esential trebuie sa se intample, care ar fi insa doar primul pas: sa apara unul sau mai multe institute de sondare a opiniei publice nou-noute, curate, conduse de oameni integri, credibili. Caci, am uitat sa spun, faptul ca Marius Pieleanu este marele sef al unuia dintre institute nu ajuta deloc. Dimpotriva.
Neincrederea in sondajele de opinie este insa o problema sociala doar in masura in care este receptata ca atare. Momentan putini constientizeaza ca e o problema. Multi o iau ca pe un fapt, ca pe un dat: nu am incredere in sondajele de opinie, dar pot trai cu asta. Ceea ce iarasi nu ajuta. Dimpotriva.