Primarul Nicolae Robu
Sunt in Timisoara de cateva zile. Pe langa plimbarile prin oras si spectacolele de teatru, pentru care de fapt am venit, mai am nitel timp liber pentru curiozitati. Una dintre ele a fost participarea la conferinta de presa sustinuta de primarul Nicolae Robu.
Sa va fac o introducere: de cum am aflat ca merg in Timisoara am inceput sa ma interesez de oras. Politica nu m-a lasat niciodata rece, asa ca am vrut sa vad cum sta treaba. Am aflat de la mai multe persoane ca Timisoara ar avea un primar INTERESANT, in ambele sensuri. Am vrut sa ma conving singur.
Cel mai convingator dintre amicii din Timisoara fu un tip care ma convinsa sa merg la conferinta de presa. Ma rog, eu oricum imi doream sa asist la una sau mai multe conferinte de presa. Mi s-a spus ca nu voi regreta.
Acum, din start m-am mirat: pai am voie? pai sunt acreditat? daca blogger NU inseamna jurnalist?
Voie se pare c-am avut. Nu m-a intrebat absolut nimeni cine sunt, cu ce ma ocup si ce caut eu acolo. Puteam fi un terorist extrem de periculos care vrea sa-l omoare pe primarul Nicolae Robu. Nici macar ceilalti ziaristi (sa-i numesc colegi? poate unii se supara, pentru ca nu ma considera ziarist) nu m-au intrebat nimic. Am mai intrat in vorba cu cativa, pe diverse subiecte, insa NIMENI nu m-a intrebat nici cum ma cheama (dragilor, ma cheama Emil Calinescu), nici ce caut acolo. Sunt curios cati dintre ei vor citi acest articol.
Ce am descoperit? Un primar extrem de vorbaret, carismatic, simpatic, prietenos, care vorbeste, insa, despre tot si despre toate. Se pricepe la toate cand vrea, se spala pe maini in alte cazuri. El nu e niciodata de vina, el actioneaza doar cu bune intentii. Se vede, totusi, ca este profesor, fiind obisnuit sa vorbeasca mult si are tendinta de a vorbi oarecum de sus (el nu este la acelasi nivel cu interlocutorii, avand impresia, probabil, ca este aceeasi relatie pe care o are cu studentii; se simte din orice lucru pe care-l spune un aer de superioritate).
Legat de mine, am vrut sa ma fac vazut (si auzit). M-am imbracat in roz si am mers hotarat sa pun o intrebare. Nu stiam ce, am zis ca-mi vine mie pe loc una. Cum el a inceput cu politica, am zis sa intreb de legea alegerii primarului intr-un singur tur. Asta-mi propusesem sa intreb dupa primele 10 minute ale conferintei. Ulterior se schimbasera subiectele discutiei, simteam ca pica precum musca-n lapte daca intreb asa ceva. La final s-a revenit la discutia politica, asa c-am profitat de moment si am pus intrebarea.
Primarul ma asculta, dar restul strangeau si se foiau. A sunat mai mult ca o intrebare off the record. A spus ca dansul vrea un singur tur si ca asa i se pare normal. A dat vreo 2 argumente, niciunul nou: cel economic si cel legat de aliantele nefiresti. Daca mai aveam timp ii spuneam, calm, ca legea actuala favorizeaza primarii in functie. Da, il inteleg, desi personal mi-as dori sa pot vota primul in doua tururi.
Altfel, atmosfera de la conferinta de presa mi s-a parut la fel de interesanta. Indiferent de varsta (ca au fost atat persoane foarte tinere, probabil erau in sala si persoane mai tinere decat mine), toata lumea parea prietenoasa, saluta pe toata lumea si avea un frumos zambet pe buze. Legat de varsta, erau cateva tinere prin sala extrem de aratoase (in frunte cu o domnisoara care venise la sfarsit, avand un microfon, cu Antena 1 parca, in mana). Uneori, cand primarul Nicolae Robu vorbea chestii mai plictisitoare (de exemplu cum a reusit el sa inlocuiasca conducerile bicefale de la partid cu conduceri unice), eu ma uitam prin sala. Se auzeau tastele batute pe repede inainte, se auzeau clinchete de aparate foto … Oricum am lua-o, nu era loc de plictiseala.
Acum ar trebui sa raspund la o intrebare care cu siguranta imi va fi pusa, direct sau indirect. Asadar, daca as fi locuitor al orasului Timisoara, l-as vota din nou pe primarul Nicolae Robu? N-as putea afirma cu certitudine, as putea, insa, afirma ca are avantaje certe in fata eventualilor competitori. Salutari POLITICE tuturor de la Timisoara! 🙂