Il invidiez pe Klaus Iohannis pentru starea sa de spirit. Pare tipul de om pe care nimic nu-l afecteaza, pe care nimic nu-l scoate din ale lui. Tipul de om care merge inainte si face ce vrea el, fara sa fie impiedicat de nimeni si nimic.
Il invidiez pe Klaus Iohannis pentru ca a ajuns presedinte fara sa merite, a avut un mandat aproape catastrofal care insa a fost validat de popor. Cine a mai condus prost si a fost incurajat sa mai conduca in continuare? Orice job ai avea, din cand in cand esti evaluat. Daca esti patron, evaluarea vine indirect: compania merge prost si intr-un final da faliment.
Evident, exista multi angajati la stat care subperformeaza, care ar trebui sa zboare din posturile lor. Insa majoritatea dintre ei trebuie macar sa mimeze munca, trebuie sa se prefaca, trebuie sa isi ambaleze performanta.
Iohannis nu este nevoit sa faca nimic din toate astea. Tot ce (nu) face el este la vedere, nu vrea sa ascunda nimic, nu vrea sa se prefaca. Este un lenes submediocru care se lauda cu asta. Si care este apreciat de unii. Apreciat pe bune, luat ca exemplu. Continue reading „Il invidiez pe Klaus Iohannis”