Cum v-ar suna urmatoarea situatie: Nicolae Ciuca presedinte interimar? Vi se pare SF? Vi se pare teatru absurd?
Oricum vi s-ar parea, incercati sa ganditi rational, obiectiv: ar fi in avantajul ori in dezavantajul candidatului Nicolae Ciuca? Eu spun ca ar fi in avantajul sau, insa pana la un punct.
Ideea este ca acest scenariu este posibil intr-o singura situatie: daca isi da demisia Iohannis. Deci cheia e la Iohannis. Care Iohannis ar urma sa fie recompensat cu un post de senator (o fi de ajuns pentru el?). Deci PSD-ul nu s-ar putea opune in niciun fel. Nici AUR, nici USR. Vor face declaratii, vor spune ca e o cacealma, insa legal nu au ce sa faca.
Este de discutat ce ar pierde Iohannis. Oare cat de mult ar fi afectate privilegiile sale daca al doilea mandat nu s-ar incheia la termen? Asta doar CCR ar putea spune. Insa aceste pierderi ar fi atenuate de privilegiile aferente functiei de senator si eventual de presedinte al Senatului.
Sa revenim totusi la scenariul initial: Nicolae Ciuca presedinte interimar. De ce cred ca este un scenariu plauzibil? Ce anume ma face sa cred ca nu e doar o fumigena?
Raspunsul este simplu: in nicio aparitie tv, pe niciun panou, pe niciun site, el nu s-a legitimat ca presedinte al senatului. Desi asta este acum. De ce nu si-ar spune cineva functia pe care o are? De ce i-ar fi rusine cu ea? De ce n-ar vrea sa se legitimeze cu ea?
Pai simplu: pentru ca stie, este convins, ca in campanie va intra din alta postura. Una mult mai importanta. Mai onoranta. Mai aducatoare de voturi.
Ca o paranteza, votantul autohton este foarte atent la functii. Foarte ahtiat dupa titluri. Ca sa intelegeti cu exactitate, va spun doar atat: in afara de Iliescu in 1996, niciun presedinte in functie nu a pierdut alegerile. Anul 2000 nu se pune, caci in acel an Emil Constantinescu NU A CANDIDAT. Nu pot spune daca ar fi castigat sau nu. Cel mai probabil nu. Dar tot exceptie este.
Iliescu in 1992, Basescu in 2009 si Iohannis in 2019 au castigat un nou mandat. Asta se stie. E istorie. Si tot istorie e o declaratie a lui Emil Constantinescu. Candva prin 2004 cred, cand nu mai era presedinte. Omul povestea ca a fost in turneul sau electoral pe undeva prin mediul rural. Acolo un satean i-ar fi spus ca nu-l poate sustine pe el. Constantinescu l-a intrebat mirat de ce, la care sateanul a spus foarte sincer: Pai Iliescu e in functie, pe el il votez. O sa vina si randul dumneavoastra!
Fara sa poata explica rational, acel om a sintetizat comportamentul multor alegatori romani. Ei voteaza functia inaintea omului. Nu ca alte popoare ar fi diferite. In SUA, de pilda, pana la Trump in 2020, ultimul presedinte care pierduse realegerea fusese George Bush sr in … 1992. Daca ne intoarcem si mai mult in timp vedem ca realegerea presedintelui in functie este regula, invalidarea sa electorala fiind exceptia.
Nicolae Ciuca presedinte interimar este deci asul din maneca liberalilor. Este glontul de argint. Este ultimul cartus de pe teava acestui partid. Fara acest cartus, acest glont de argint, sansele lui Ciuca daca a intra in turul 2 sunt mici. Nu sunt inexistente, insa sunt foarte mici. Aceasta cacealma, ca sa vorbesc in termeni de poker, l-ar arunca in turul 2, unde ar fi favorit in fata lui Ciolacu. Asa necarismatic cum il vedem, el este mai putin antipatic decat premierul in functie. Porneste favorit, fara ca asta sa insemne ca el va iesi automat presedinte.
E drept, Ciuca tocmai a primit o veste proasta: va intra in lupta prezidentiala si Ludovic Orban, care va lua procente, atatea cate vor fi, de la Ciuca. Ma rog, va lua de la Ciuca si de la procentul mare de nehotarati. Deci a-i creste sansele nu e acelasi lucru cu a-l duce SIGUR in turul 2.
Atentie insa: Nicolae Ciuca presedinte interimar mai inseamna ceva. Mai inseamna un risc: nu se stie, constitutional vorbind, daca va putea fi in acelasi timp si candidat pe listele de senat (ori camera) ale PNL. Ceea ce inseamna ca el ar putea sa-si joace viitorul politic exact ca la ruleta: sa mizeze totul pe o culoare. Si daca e sa piarda, sa piarda tot. Sa iasa din politica. Ceea ce ar putea fi si un avantaj: s-ar putea prezenta in fata alegatorilor drept un om sigur pe el, un om hotarat, un om care nu accepta jumatatile de masura. Un om care nu vrea orice functie, care vrea functia suprema sau nimic. Ceea ce place enorm alegatorilor.