Tapul ispasitor, demisia de onoare si omul providential

Cand am studiat in liceu nuvela Alexandru Lapusneanu nu mi-am imaginat cat adevar zace in ea. Multi o catalogheaza drept o nuvela buna, drept o scriitura buna, dar nu-si dau seama cat de adevarata este ea astazi. In plus, problema nu este ca avem conducatori tip Lapuseanu, ci este ca noi, ca popor, incurajam astfel de conducatori.

Intai si intai, asteptam omul providential. In toate domeniile nu suntem interesati de ce se intampla in domeniu, de cum merge sistemul, ci suntem interesati de cine este in fruntea lui. Trebuie sa fie om bun, trebuie sa fie carismatic. Daca are aceste calitati, ignoram sistemul din spatele lui.

Cand ceva merge prost, cautam vinovatul. Unul singur, nu mai multi. Capul lui Motoc vrem, asa cum era in nuvela amintita mai sus. Nu conteaza ca totul va ramane la fel, noi suntem multumiti ca a mai cazut un cap. Noi vrem sange, nu vrem sa se rezolve problemele.

Iar demisia de onoare nu exista. Este ceva ce nu ne imaginam. Ceva ce n-ar trebui sa existe. Cum adica, de ce un om sa-si dea demisia daca nu-i vinovat? Cum adica, din vina ministrului culturii e scandalul ala la Opera? El a facut multe lucruri bune, trebuie sa ramana.

Arafat e baiat bun, a construit Smurd, trebuie sa ramana, cum adica sa-si dea demisia pentru niste decese? Ce, a pus el mana pe pusca si i-a murit pe cei din Colectiv? A pus el focul?

Fix din aceste 3 cauze vom progresa foarte greu ca tara. Trebuie sa avem noroc sa vina oameni providentiali, unul aici, unul aici, unul aici, trebuie ca tapul ispasitor sa fie de fiecare data unul cu adevarat vinovat, ca de multe ori este facut responsabil unul care pe bune n-are nicio vina, si trebuie ca ideea demisiei de onoare sa ajunga si la noi.

Ce se intampla in sistemul sanitar este un efect al guvernarilor proaste din 90 pana acum, iar guvernarile sunt un efect al mentalitatii noastre.

Fiecare popor are conducatorii pe care-i merita. Asa se spune si este cat se poate de adevarat.

In Bucuresti se iese in strada pentru sanatate. Nu multi, pana in 500 de oameni. Probabil, dupa decesul fotbalistului de la Dinamo, vor iesi mai multi. Din pacate, acesti oameni se vor multumit, probabil, cu demisia ministrului Sanatatii. Care nu va mai fi demisie de onoare atat timp cat o cere strada. Demisia de onoare este acea demisie care vine fix a doua zi dupa o tragedie, oricare ar fi ea. Ori dupa o dezvaluire, cum e cazul dezinfectantelor.

Si acum, cand totul este dat peste cap, noi, romanii, vrem omul providential. Nu ne gandim ce masuri sa luam in sanatate, ci ne gandim ce om sa punem acolo sa ia aceste masuri. Ba ca n-ar trebui sa fie fost director de spital, ba ca trebuie sa punem un doctor eminent, ba ca trebuie sa punem un manager de top. Nu ne gandim la masuri efective, ne gandim la oameni. Care oameni, daca au facut 3 lucruri bune, nu trebuie sa isi asume eroarea pentru un al patrulea lucru gresit. Demisie de onoare? Ce e aia?

Da, acestea 3 sunt cele mai mari probleme ale mentalitatii romanilor vizavi de politica: tapul ispasitor, care trebuie gasit oriunde si oricand, demisia de onoare, care nu exista, si omul providential, care daca nu e, se alege praful. Cum adica, poate face treaba la un minister un functionaras competent? Nu are carisma, n-are ce cauta acolo.

Articolul Tapul ispasitor, demisia de onoare si omul providential a fost scris dintr-o camera a Vilei Aris din Iasi. Despre Vila Aris din Iasi am scris un articol distinct pe EmilCalinescu.eu. Recomand aceasta locatie de cazare din mai multe motive. Pe absolut toate le gasiti in articolul link-uit. Salutari PROVIDENTIALE tuturor!