Cazul Horodniceanu – 5 discutii utile

Cazul Horodniceanu

Cazul Horodniceanu este foarte util, caci genereaza 5 discutii importante, relevante, pentru noi toti. Spun din start, urmand a ma justifica ulterior: nu sunt fanul sau, nici a „statului de drept”, insa nu doresc nici executia sa in piata publica. Sunt defect, stiu deja asta.

Sa vedem acum cele 5 discutii utile, relevante, interesante, pentru noi toti:

Cazul Horodniceanu ne arata 3 „superioritati”

Este interesant de privit Cazul Horodniceanu din aceasta perspectiva. Omul s-a comportat cum s-a comportat din 3 motive. A fost, ca sa zic asa, un cumul de superioritati.

  1. Superioritatea celui cu functie de conducere fata de subordonati. Eu o voi numi „mentalitate tip Gigi Becali”. Mai stiti cand Becali se lauda ca el discuta doar cu patroni, niciodata cu angajati? Unii sunt proprietari, altii sunt sclavi. Nu vorbesti tu cu sclavii, tot timpul cu cei ca tine, cu omologii tai. Fix asa se comporta si vicepresedintele CSM Horodniceanu. El are functie, politistul de pe strada nu.
  2. Superioritatea procurorului fata de politist. Mai demult, cineva-mi soptea ca majoritatea bancurilor cu militieni si politisti nu vin de la oamenii de rand, ci de la cei care cica le sunt superiori si care prin ele vor sa-si arate superioritatea. Inainte de 89, de militienii radeau securistii: Cine esti tu, ba? Un militian de rand? Io iti sunt superior! Fix asa gandeste si domnul procuror. Ma rog, nu va recunoaste asta, dar sa trecem peste detalii.
  3. Superioritatea oraseanului fata de tot ce este RURAL. Problema lui Horodniceanu a fost, printre altele, si ca a fost prins de politia RURALA! Acei politisti sunt evident inferiori celor din orase. Nu mai vorbim de cei din capitala…

Cazul Horodniceanu ne arata ipocritii si consecventii

Pe de-o parte, exista oamenii care considera ca procurorul Horodniceanu este un om bun, situat de partea corecta a istoriei (mie-mi vine sa rad, dar unii chiar asa se exprima, fix asta cred), drept urmare el trebuie iertat. Totul este o facatura, l-au pandit, l-au prins la cotitura, e clar ca a deranjat pe cine nu trebuie. Nu conteaza ce a facut, conteaza ca e om bun, care a bagat corupti la parnaie.

Pe de alta parte, exista oamenii care l-au criticat si injurat, care vorbesc despre abuzuri si care acum SE BUCURA. Ca uite, si altii au fost abuzati de alde Horodniceanu, acum sa-l apere ai lui, de ce sa-l aparam „noi”…

Si unii, si altii sunt niste IPOCRITI. Nu apara principii, ci OAMENI.

In mod consecvent, eu consider ca fiecare om trebuie sa plateasca pentru greseli, dar nu pot sa ignor ABUZUL. Nu pot sa nu ma intreb cine l-a filmat si mai ales DE CE a ajuns acea filmare in spatiul public.

Da, eu cred niste baieti l-au pandit pe domnul procuror si i-au inscenat totul. Atentie, insa! Exista inscenari unde omul este COMPLET NEVINOVAT (de exemplu, atunci cand ii PLASEZI in portbagaj o cantitate de droguri si apoi il arestezi, omul fiind COMPLET NEVINOVAT), dar exista si inscenari unde scoti in evidenta slabiciunile omului. Cum este cazul aici.

Unele defecte se cunosc. In acest caz, vorbim despre un vitezoman care mai are si obiceiul de a se lua in gura cu politistii. Ce au facut baietii? L-au prins intr-o localitate rurala, au pus un baiat tanar la datorie, l-au invatat ce sa spuna si cum (omul isi joaca rolul PERFECT, nu am nimic contra lui, insa nu pot crede ca un politist tanar are atata stapanire de sine incat sa spuna ce a spus el), l-au filmat si au SCURS totul in spatiul public. Executie perfecta.

Acea filmare a ajuns publica EXACT cum ajung in mod constant in presa stenogramele. Nu ar trebui sa ajunga, e un abuz, insa nu poate nega nimeni AUTENTICITATEA lor. Da, omul a facut toate alea.

Deci cine e ipocrit si cine e consecvent? Cazul Horodniceanu este un fel de hartie de turnesol: se coloreaza intr-un fel daca e ipocrit si in alt fel daca e consecvent.

Cazul Horodniceanu ne indeamna la discutie om vs sistem

Vazusem mai demult o discutie despre cum functioneaza sistemul medical in UK vs cum functioneaza el in Romania. Acolo, in UK, este mai putin relevant medicul: iti faci analize, iti sunt interpretate, totul conform unui standard. Sistemul medical este astfel conceput incat medicul sa fie important, el cu expertiza sa, insa sa fie doar o rotita a sistemului. In Romania, insa, medicul este DUMNEZEU, un pacient supravietuieste sau nu in functie de competenta mediculului. Si de vointa lui, zica-se.

Eh, problema aici este alta: din cauza sistemului medical, importanta UNUI OM este supraevaluata in ORICE domeniu. La fel stau lucrurile si in sistemul educational, si in sistemul juridic.

Altfel spus, presupunand ca Horodniceanu ar fi un procuror EXCEPTIONAL, oare INTREG sistemul juridic romanesc S-AR PRABUSI daca el ar parasi sistemul? Nu spun ca ar trebui dat afara, nu spun nici ca trebuie musai pastrat. Discutia aici este despre altceva. Despre cat de important este un om. Sau cat de mult ne putem dispensa de ei, de oameni.

Discutia functioneaza si in sens invers: daca presupunem ca Horodniceanu ar fi un om rau, oare plecarea sa din magistratura ar insemna AUTOMAT insanatosirea sistemului? Aceasta-i solutia? Sa dam afara oamenii rai?

Solutia nu este ca prin legi sa prevenim abuzurile?

Cazul Horodniceanu ne pune intr-o dilema: ce pedeapsa dam?

Unii considera, pe buna dreptate, ca o persoana cu MENTALITATEA lui Horodniceanu nu ar trebui sa mai fie magistrat. Au multe argumente in acest sens, argument de natura psihologica, sociologica, filosofica. Toate corecte, de necombatut.

Doar ca aici vorbim despre lege si aplicarea ei. Nu stiu ce prevede legea, habar n-am daca e buna sau proasta. Dar un STAT DE DREPT nu este cel care APLICA legea IN VIGOARE?

Vrem sa dam o pedeapsa EXEMPLARA? Pai sa dam, dar ea sa fie CONFORM LEGII!

Ah, da: putem face presiuni ca omul sa demisioneze. Eventual sa devina avocat si sa-si foloseasca in continuare expertiza legala. Probabil va gasi clienti.

Dar presiunea nu ar trebui pusa pe umerii celor care vor lua decizia. Ea trebuie sa fie CONFORM LEGII IN VIGOARE. Care lege, daca e proasta, trebuie modificata. Insa ORICE modificare trebuie sa aiba efecte DOAR IN VIITOR. Nu trebuie s-o aplicam retroactiv. Este un principiu de baza.

Cazul Horodniceanu ne arata care sunt subiectele de discutie in Romania

Este Horodniceanu un om atat de important incat trebuie sa discutam despre el? Este cazul Horodniceanu atat de important pentru noi toti?

Trecerea de la subiectul incoronarii Regelui Carol al Treilea al Marii Britanii la cazul Horodniceanu mi se pare elocventa pentru nivelul societatii romanesti.

Nu neg, subiectul nu trebuie sa treaca neobservat, dar ceva din mine imi spune ca importanta exagerata acordata subiectului este pe placul celor care l-au filmat. Le facem jocul, ca sa zic asa. Asa ca intreb, nu dau cu parul: oare ce mizerie ascunde cazul Horodniceanu? De obicei, in spatele unei astfel de perdele de fum se dau niste tunuri. Ori se ascunde un alt posibil scandal. Dar ce anume exact se ascunde acum nu stim. Nu e bine sa stim, ca zic asa…

Nu spun ca e intr-un fel sau intr-altul, spun doar ca acest caz ne pune si in aceasta dilema.

Asadar, eu am doar intrebari legate de cazul Horodniceanu. Raspunsurile le da fiecare-n parte. In acest sens, recomand interviul dat de psihiatrul Diaconu pentru Libertatea. Este irelevant daca sunt sau nu de acord cu el. Doar il semnalez. 

One thought on “Cazul Horodniceanu – 5 discutii utile

  1. AskAi says:

    Salut, acest articol m-a inspirat sa vorbesc despre cazul Horodniceanu si despre discutiile interesante si importante care pot fi purtate in urma acestui caz. Articolul tau scoate in evidenta 3 dintre aceste discutii si le imparte in ipocriti si consecventi iferrinti de ce vedem in realitate si de ce suntem nevoiti sa acceptam. Discutia despre vulnerabilitatea unui stat, despre mentalitatea „tip Gigi Becali„ si despre politie sunt toate exemple de discutii extrem de interesante. Continueaza inca speranta ca si in cazul acesta, sfarsitul este mai bun decat inceputul.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.