De ce era Maradona atat de atras de dictatori socialisti

Maradona a murit

Maradona a fost un fotbalist genial, venit dintr-o tara saraca, loc in care era si este in continuare considerat zeu. Maradona provine dintr-o zona recunoscuta pentru instabilitatea politica, o zona unde dictaturile militare, de dreapta, le-au alternat pe cele socialiste, de stanga. In acea zona a lumii a te implica politic insemna si mai inseamna si acum a te afla de partea uneia sau alteia dintre dictaturi. Intre Pinochet (din Chile) si Fidel Castro (din Cuba) diferentele erau de ideologie si de viziune asupra economiei. Altfel, teroarea in care traiau popoarele celor 2 conducatori era comparabila.

Maradona a fost un om care a avut o credinta proprie: nu credea intr-o religie organizata, nu era catolic sau protestant, ci avea un Dumnezeu propriu. Unul care l-a ajutat inclusiv sa triseze, sa inscrie cu mana. Contextul geopolitic al acelor ani este, insa, relevant: Argentina si Marea Britanie s-au luptat pentru Insulele Falkland, Razboiul Malvinelor, timp de 10 saptamani (in 1982). Victoria Argentinei din 1986, in fata Marii Britanii, a fost o razbunare, declaratia lui Maradona privitoare la Mana lui Dumnezeu trebuie privita si din aceasta perspectiva (probabil nu ar fi caracterizat-o astfel daca ar fi fost impotriva altei tari). Maradona, nefiind atat de credincios, nu s-a aratat deranjat de comparatia pe care toti i-o faceau, el e Dumnezeul nostru. Un crestin ar fi considerat-o blasfemie. El s-a bucurat de ea.

Maradona Mana lui Dumnezeu

Maradona a jucat in Europa la 2 echipe anti-sistem, rebele: Barcelona era echipa ce se opunea dictaturii franchiste (dictatura de dreapta, trebuie tinut cont de asta), in timp ce Napoli era echipa Sudului sarac, ce a reusit, doar datorita lui Maradona, sa ia fata bogatilor din Nord. A fost rebelul sef, Che Guevara din teren pentru aceste echipe. La Argentina lucrurile erau un pic diferite, primul titlu mondial venind in 78, inainte de Maradona. El nu s-a simtit bine la echipe mari, la favorite, ci s-a simtit excelent in rolul de om-orchestra al unei echipe surpriza. Totodata, el s-a simtit bine la echipe sustinute de saraci, oameni care nu aveau alte bucurii in afara de fotbal.

Maradona a jucat la niste echipe ce nu se bazau pe un joc colectiv, la niste echipe unde individualismul era la putere. La aceste echipe Maradona a fost zeu pentru ca el, pe persoana fizica, le-a ridicat. Fix din acest motiv el nu a fost niciodata un mare antrenor.

Maradona nu a crezut niciodata in sisteme, ci in salvatori. Maradona s-a simtit iubit de catre cei saraci, hranindu-se cu bucuria lor. Se simtea perfect in chip de Mesia, de salvator.

Transferul sau la Barcelona a fost blocat cativa ani de dictatura militara, de dreapta, din tara lui. Nimeni nu stie cum ar fi aratat cariera lui Maradona dac-ar fi mai plecat mai de tanar in Europa.

Maradona nu a avut studii superioare, nu a avut nici macar tangente cu intelectualii. El a fost sarac, nescolit, preferand sa traiasca toata viata astfel, impreuna si alaturi de astfel de oameni.

Avand in vedere toate astea, Maradona nu putea fi altfel. Nu putea fi de stanga, de partea celor multi si saraci, dorind sa legitimeze salvatori. Pentru el salvarea nu vine de la un sistem bine pus la punct, ci de la un salvator carismatic.

Maradona nu a crezut niciodata in legi, reguli si regulamente. Golul cu mana nu a fost pentru el niciodata o rusine, mandrindu-se cu el pana la moarte, in cel mai propriu inteles al cuvantului.

In plus, in acele tari se simtea el bine. Mai tineti minte imaginile de acum 2 ani din Rusia, cu el fiind aproape in alta lume, drogat probabil? In multe tari din lume, in Germania, SUA sau Franta, imaginile respective ar fi fost imposibile. Lui ii placeau aceste tari si pentru ca in ele legile erau diferite pentru Maradona. Acolo s-a simtit el bine, nu in tari unde primesti amenda pentru ca flegmezi pe jos. Acei dictatori il faceau pe Maradona sa se simta rege in tarile lor. Acei dictatori, din dorinta de a se legitima, se afisau ostentativ cu genii precum Maradona.

Problema noastra, a tuturor, nu este in ce ideologie credea Maradona ori in ce tari se simtea el bine. Problema noastra, ca societate, atat romaneasca, cat si globala, este de ce este atat de relevant pentru noi in ce crede un sportiv genial. Eu nu apreciez un lider politic in functie de vedetele care-l sustin, asa cum nu incep sa urasc un politician in functie de cuvintele negative pe care le spun sportivii despre el.

Drept urmare, nu judec sportivii din perspectiva politica. Este dreptul lor sa creada in ce doresc, este dreptul lor sa se imprieteneasca cu cine vor. Problema nu e la ei, ci la cei care se iau dupa ei.

Da, apreciez sportivi geniali ca Maradona sau Ilie Nastase, fara ca asta sa insemne ca ma vor influenta in vreun fel din punct de vedere politic. Totodata, sunt convins ca in urma lor vor ramane performantele sportive si nu prieteniile politice.

Omeneste vorbind, insa, Maradona nu putea fi altfel decat socialist. Orice om cu acelasi traseu personal si cu acelasi talent ajungea socialist, fan al dictatorilor. In loc sa-l judecam, sa-l condamnam si sa scuipam pe mormantul lui (unii, precum CTP, au facut deja asta inca dinainte ca el sa fie inmormantat), mai bine sa ii multumim pentru ce ne-a lasat. Geniile, indiferent de domeniul lor,

Lasă un răspuns