Sunt multi cetateni, la americani mai multi, la noi mai putini, dar numarul lor e in crestere si pe meleagurile noastre, care urasc statul. Urasc din tot sufletul orice reglementare, orice lege, orice organ al statului. Servicii tip Airbnb ori Uber sunt folosite de catre acesti oameni nu neaparat pentru pretul lor, desi este si acesta un criteriu, cat pentru lipsa lor de reglementare. Faptul ca statul legifereaza taximetria, iar tu folosesti UBER te face cool. Te simti cool, devii cool in ochii altora. Uram statul, d-aia folosim Uber si Airbnb. Totusi, atunci cand ai probleme cu acest servicii, la cine apelezi? Pai, ai ghicit, LA STAT!
La noi, taximetristii au boala pe Uberisti. La Bucuresti mai mult, la Cluj mai putin. Un taximetrist clujean imi spunea foarte calm: no, bun, da’ daca-ti fuge soferul Uber cu bagajul tau, il mai poti recupera? N-am stiut ce sa-i raspund, dar nedumerirea se indreapta catre alt aspect: apelezi la STAT, la forta lui coercitiva, aia pe care o renegi, pentru a-ti recupera lucrul? Sau ai incredere oarba in niste entitati private, o firma straina obscura si un sofer pe care abia de-l cunosti?
La Airbnb tocmai a fost un scandal. Scandalul poate fi dezbatut din multe unghiuri.
Cel mai important este cel moral. Pai tu, hipsterule, care te lauzi ca dispretuiesti statul, care te bati cu pumnu-n piept ca esti libertarian, care ai vrea sa platesti cat mai putine impozite, eventual deloc, ca-n Andorra, cum de apelezi la stat? Ti-a fost afectata intimitatea? Pai nu te-ai gandit, cand ai inchiriat de pe Airbnb, ca ai putea nimeri in casa unui obsedat sexual? Paranoicii, batrani sau nu, care prefera hotelul in dauna unor apartamente obscure, fix asta spun: daca dau de un obsedat sexual? Daca vine unul peste noi, ne incuie pe dinafara si ne omoara-n casa? Daca vine unul cand suntem pe-afara si ne fura lucrurile?
In plus, oricat de absurda vi se pare situatia, eu sunt Gica-Contra, avocat al acelui proprietar, si spun asa: pot dovedi clientii ca acel ceas, acea camera, era indreptata spre pat? Pot dovedi ei cumva reaua intentie a proprietarului? Da, poate fi urmarit firul, la propriu si la figurat. Ii poate fi perchezitionata locuinta, sa se vada daca sunt inregistrari, daca el a postat inregistrari pe diverse site-uri. Dar daca nu s-a intamplat asta, daca tipul a reusit sa-si stearga urmele, atunci totul e in zadar.
Problema morala ramane: Uram statul, dar apelam la el? Cat de libertarieni suntem daca la prima problema apelam la stat? De ce chiriasii nu s-au multumit sa-l reclame pe proprietar la Airbnb?
Acum, trebuie sa va zic si cum gandesc eu: am mers cu Uber, am mers cu Taxify si as merge in continuare cu ele. Cu oricare. E drept, uneori parca am incredere mai mare in taxiul clasic. Pe comanda, nu luat din strada, dar taxi clasic. Cand am bagaj mai ales, taxiul mi se pare o solutie mult mai corecta. Mai logica.
Iar prin Airbnb nu m-am cazat niciodata. Poate-s paranoic, dar parca nu. Eu nu am deloc incredere in aceste apartamente. Scenariul la care ma gandesc eu nici macar nu presupune ca proprietarul ar fi un tip rau. Eu ma gandesc doar ca proprietarul nu schimba incuietoarea dupa fiecare client, drept urmare un client ar fi putut inchiria 3 zile, absolut normal, sa-si faca o copie dupa chei, sa astepte 2 saptamani, apoi sa revina in oras (oficial, cazat in alta locatie, ca nu te obliga nimeni, legal sau moral, sa te cazezi in acelasi loc) si, cu dublurile facute, sa intre frumos in apartament si sa fure lucrurile clientilor din acel moment. Eu ma gandesc ca scenariul asta nici macar nu e greu de pus in aplicare. Fix din acest motiv, eu voi aprecia mai mult hotelurile care folosesc cartele magnetice decat cele care inca au chei clasice.
In final, lamuriti-ma: Uram statul, dar apelam la el? Cum vine asta? Mie-mi suna un pic a ipocrizie.