Brexit – 5 intrebari

Singura certitudine este dorinta cetatenilor britanici de a nu mai fi membri ai Uniunii Europene. Decizia lor, luata in mod democratic, ridica, insa, multe semne de intrebare.

Eu voi evidentia doar 5 intrebari, ele fiind mult mai multe. Sa le luam pe rand:

Va iesi, oare, Marea Britanie din UE?

Cititi aici un articol foarte bun in acest sens. Ideea e simpla: referendumul de ieri, juridic, nu inseamna nimic. Este un referendum CONSULTATIV. E drept, cati politicieni britanici vor avea curajul sa se opuna curentului?

Pe de alta parte, cealalta parte, cei care vor in continuare in UE, o masa de oameni deloc neglijabila, trebuie si ea reprezentata. Cum se vor pozitiona partidele din Marea Britanie in acest sens? Cine de partea cui va fi? Este un singur partid anti-sistem, cu discurs declarat anti-UE. Restul ce vor face? Se vor declara pro-UE, lasand, practic, euroscepticii in bratele extremistilor?

Si tot legat de partide, o discutie interesanta se va isca in Marea Britanie cu privire la sistemul de vot. Sistemul lor de vot nu e deloc reprezentativ. Invingatorul ia tot pe un vot majoritar uninominal. Probabil se va pune si problema schimbarii acestuia.

CUM va iesi Marea Britanie din UE?

Avem mecanisme de integrare, dar mecanisme de iesire? Nu are moneda Euro, dar este partea a Uniunii Europene. Cum se va produce aceasta iesire? Vor avea loc negocieri, la fel ca-n cazul aderarii, insa negocierile in ce sens vor fi? Complicat rau de tot. Putini sunt capabili sa intuiasca aceste modalitati…

Va fi Marea Britanie executata economic?

Unii pro-europeni inflacarati deja cer  asta. Multe corporatii doresc plecarea din Marea Britanie (auzisem de Vodafone, dar mai sunt si altele). Ramane de vazut in ce masura corporatiile mari isi vor permite sa renunte la piata britanica (intr-o masura mai mica sau mai mare) de dragul ideii de Uniune Europeana. S-ar putea ajunge la situatia in care o firma sa trebuiasca sa aleaga: ori cu mine, ori cu ei. Etnocentrismul, autarhia, ar putea fi aplicate in Marea Britanie.

De exemplu, s-ar putea infiinta o firma LOCALA de telefonie la care sa se aboneze britanicii, renuntandu-se la serviciile multinationalelor care parasesc tara. Economic, cum e mai bine? Asa, cu profitul ramanand acolo, in tara, sau cu marile companii, care actioneaza global? E de vazut.

E de vazut si tarile europene ce atitudine vor adopta. Isi vor redirectiona investitiile catre alte zone, pentru a demonstra lumii ca nu aceasta este calea? Iar aici, pentru ca vorbim de redirectionarea investiilor, se pune o problema interesanta. Pe care o voi aborda la punctul urmator.

Se sparge Marea Britanie?

Se vorbeste ca Scotia ar vrea sa ramana in UE, deci independenta. Acolo e un paradox: in UE, oricate restrictii ar avea de la Bruxelles, ar avea autonomie mai mare decat are in UK acum. Ceea ce inseamna ca indiferent daca pleaca sau nu, vor negocia la sange, si cu unii si cu altii.

Irlanda de Nord parca ar vrea sa se uneasca cu Irlanda. Acolo sunt probleme grave, este un razboi armat care ar putea reincepe. Problemele in acele tari nu sunt deloc mici, iar o reincepere a violentelor nu este deloc improbabila.

Si pentru ca vorbeam de redirectionarea investitiilor, cumva Europa, direct ori indirect, va directiona investitii serioase catre Scotia si Irlanda tocmai pentru a arata Angliei si intregii lumi ca au facut o greseala? Iar propaganda europeana, la noi e mai bine, ar putea sparge Marea Britanie. In fond, daca tot se fac comparatii cu Imperiul Roman, de la ei avem celebra vorba Divide et impera. O Mare Britanie unita ar putea fi un pericol, economic vorbind: o Mica Britanie, ciopartita, va fi redusa la tacere.

Apropo, sper ca observati ca NIMENI nu vorbeste despre o integrare a Scotiei si Irlandei de Nord, IMPREUNA! Nimeni nu are interesul ca cele 2 sa actioneze comun, Europa le vrea despartite. Vrea state mici si ascultatoare.

Poate Romania profita?

Eu zic ca poate profita. In mai multe sensuri:

• Se poate grabi sa semneze diverse acorduri economice. Marile economii, Franta si Germania, ostentativ, probabil vor rupe multe acorduri cu Marea Britanie. Ele trebuie inlocuite cu altele. Am putea incepe sa exportam diverse produse absolut necesare pietei britanice ori, dimpotriva, sa importam, poate la preturi mai mici, produsele necesare noua.
• Am putea sa rechemam din forta de munca plecata acolo. Este forta de munca in general calificata. Avem, de exemplu, criza de medici. Am putea pune piciorul in prag (pacat ca n-avem conducatori care sa faca asta) si sa dam facilitati celor care se intorc in tara. Avem nevoie de medicii romani din Anglia, avem nevoie de intelectualii plecati in Anglia.
• Am putea, atat noi, cat si alte tari, sa ne folosim la eventualele negocieri cu Bruxelles-ul de precedentul britanic. „Vreti sa vina extremistii si sa ceara referendum? Nu putem accepta asta.” Daca n-am avea guverne care sa negocieze in genunchi cu institutiile europene, fix asta am face si ar trebui sa facem. Dar nu facem.

De ce suntem solidari cu calaul si nu cu victima?

Am dat pe Facebook o idee, o reiau aici, explicand-o. In 1968, tarile Pactului de la Varsovia au invadat Cehoslovacia. Aceeasi problema: se doreau liberi. Atunci Romania a refuzat sa intervina, iar majoritatea tarilor, occidentale si nu numai, au fost de partea Cehoslovaciei si au aplaudat decizia Romaniei. Au fost, deci, de partea victimei. Calaul era URSS-ul, care a invadat fara drept o tara.

Acum, in 2016, o alta tara, DEMOCRATIC, isi proclama independenta, de aceasta data economica, iar majoritatea, europeni si romani, batjocoresc decizia britanicilor. Sunt prosti, sunt ne-educati, isi merita soarta. Se propun solutii de executie economica, nu doar la nivel statal, colectiv, ci si la nivel individual: hai sa nu mai consumam produse britanice. Berea britanica e proasta, masinile britanice sunt aiurea… Deci o tara care-si declara independenta urmeaza sa fie sugrumata economic, iar noi, si prin noi inteleg noi romanii, dar si noi europenii, aplaudam gestul. Nu doar ca nu avem nicio mila fata de victima, dar ne dorim sa participam si noi la aceasta executie.

Este fix ca-n bancul de mai jos:

Un tip vorbea cu un prieten d-al lui.
– Bai, sa vezi ce-am facut ieri…
– Ia zi…
– Am iesit din casa, ma duceam catre munca. Eram in intarziere. Si in statia de autobuz, pana sa urc, erau 2 care-l bateau pe unu’…
– Si ce ai facut? Ai intervenit?
– Nu, ca eram intarziere… Dar stai sa vezi. Merg eu 3 statii, apoi cobor, sa merg la metrou. Cand sa cobor spre metrou… ce sa vezi?! Trei oameni il bateau pe unu’!
– Si? Ai intervenit?
– NU! Eram intarziere. Dar stai sa vezi merg eu cu metroul, ies de la metrou si fix inainte s-o iau spre straduta unde am cladirea de birouri, vad 5 oameni, ba, 5 oameni, care-l bateau pe unu’.
– Si nici acu’ nu ai intervenit?
– Nu, ba, ca oricum am intarziat. Dar stai sa vezi. Ies eu de la munca si cand sa intru la metrou vad ca 7 oameni il bateau pe unu’.
– Si acu ai intervenit?
– Da, normal, acum nu ma mai grabeam!
– Si?
– Mama, ce-am mai dat si eu in ala!

Eh, imaginati-va cum 26 il bat pe unu’, iar al 27-lea nu poate sta pe margine si intervine. Mama, ce mai da si el! Al 27lea este, bineinteles, romanul!

Daca voi va simtiti bine in aceasta postura, sa fiti sanatosi. Eu, unul, nu pot face asta. Dimpotriva, respect oamenii cu personalitate si cu curaj. Pentru mine, de azi britanicii au TOT respectul meu.

Nu este singurul articol pe care-l voi scrie despre Brexit, dar momentan ma opresc aici. Voi reveni pe EmilCalinescu.eu cu o comparatie cu care, cred, ca veti fi de acord. Asta daca va veti da valul pro-european de pe ochi. Salutari BRITANICE tuturor!