Prietenii si politica ar putea fi lejer un titlu de proza (mai scurta ori mai lunga) sau de studiu stiintific. Nu ma voi referi la PCR (Pile Cunostiinte Relatii), ci la o chestie intalnita in vietile oamenilor de rand.
Ca sa intelegeti la ce ma refer, va voi da un exemplu concret.
Am 2 prieteni intr-un oras de provincie. Sot si sotie. Au mai multi prieteni in acel oras, prieteni foarte diversi. O coincidenta amuzanta a facut ca 2 dintre ei sa se inscrie in politica si sa fie, cel putin aparent, adversari. Fara sa dau numele lor, nici macar numele judetului in cauza, va spun asa: unul va candida la camera, altul la senat. Unul de la AUR, altul de la USR.
Acesti prieteni ai mei imi spuneau, de fapt ea, ca cu ea sunt mai apropiat, ca vor ajunge in situatia aia nebuneasca, absurda, in care vor vota atat USR, cat si AUR.
Ca sa continui gluma, am intrebat-o daca nu cumva la presedinte vor vota cu Ciolacu, la care ea, razand, a zis ca acolo ar vrea sa voteze cu … Mircea Geoana.
Situatia aceasta deosebit de amuzanta m-a pus pe ganduri, asa cum din ce in ce mai des ma pun pe ganduri diverse comedii si comedioare.
Prima intrebare pe care mi-am pus-o si-a gasit repede raspuns: eu cu siguranta as face la fel. Daca un prieten m-ar ruga sa-l votez, as face-o.
Doar ca de aici deriva cateva probleme aparent secundare unde raspunsurile nu sunt atat de simple. Asta in cazul in care ele chiar exista.
Prima intrebare este ce as face daca doi prieteni ar fi concurenti direct, daca ar candida pe aceeasi functie, fie ca primar, fie la aceeasi camera a Parlamentului. Raspunsul logic ar fi ca dintre cele 2 partide as vota cu partidul care ma reprezinta cel mai bine ideologic.
Doar ca, ghiciti ce, NU as face asta. Sau nu ar fi acesta primul criteriu. Nici macar al doilea. In cel mai bun caz al treilea, desi nici al treilea nu cred ca ar fi.
Drept urmare, ajungem la chestia pe care de fapt o urasc, o dispretuiesc: ierarhizarea prietenilor. Am evitat s-o fac, doar ca uneori, in situatii limita, o fac. Sunt nevoit, obligat, s-o fac. A alege partidul X in dauna partidului Y inseamna, in acest caz, a-l prefera pe prietenul din partidul X in dauna prietenului din partidul Y.
Insa chiar si aici exista nuante. Caci apar alte 3 intrebari secundare:
- Cate sanse are unul, cate sanse are altul? In cazul de mai sus vorbim despre 2 partide care aproape sigur vor face pragul. 99%. Caz in care intrebarea se transforma in PE CE LOC SE AFLA FIECARE? Daca unul e pe locul 7 si altul e pe locul 2, voi vota partidul care-mi pune un prieten pe locul 2. Caci are sanse mai mari sa ajunga. Macar 1 prieten sa ajunga parlamentar.
- Cat de important este acel prieten in filiala? Daca unul este sef de filiala si altul e un amarat de membru, voi opta pentru lista celui care a ajuns sef de filiala. Il voi vota pe cel care a ajuns totusi cineva, care s-ar putea sa decida cu adevarat ceva.
- Nu in ultimul rand, este important si ce parere am eu despre inteligenta, cultura si pregatirea prietenilor mei. Stiu ca suna ciudat, cinic poate, dar am multi prieteni foarte apropiati pe care nu mi-i doresc in functii de conducere. Eu sunt elitist, drept urmare nu toti prietenii mei sunt foarte culti, foarte destepti, foarte pregatiti. Si ma mandresc cu asta. Nu-mi place sa traiesc intr-o bula a mea unde toata lumea are aceeasi opinie. Dispretuiesc acest lucru. Dispretuiesc PROFUND acest lucru, ca sa fiu mai exact. Stiu, ma contrazic. Cel putin partial: daca un prieten mai putin inteligent ar candida, eu l-as vota daca n-ar fi un alt prieten concurent. Si nu, nu e deloc paradoxal. Este fix cum gandesc eu: prietenii inainte de toate.
De fapt, ar trebui sa ignorati cele 3 puncte de mai sus si sa va rugati, habar n-am cui, depinde in ce ori in cine credeti, sa nu aveti niciodata de ales intre 2 prieteni. In mod ideal, ar trebui sa-ti poti ajuta oricand un prieten, fara sa conteze cu cine altcineva esti prieten.
Totodata, pentru ca sunt pe un blog politic, trebuie sa fac precizarea necesara: niciodata politica nu ar trebui sa strice o prietenie. In cazul meu, s-a intamplat doar in sens invers, chiar daca acele prietenii nu erau trainice. Erau prietenii … virtuale. Intr-adevar, multi prieteni virtuali, plus ceva oameni care ma apreciau vag din offline, au fost dezamagiti cand au auzit ca acum 4 ani am votat cu AUR. La fel cum am auzit de tot felul de prietenii rupte prin 2017: unul era USR-ist fanatic, celalalt era PSD-ist ori macar neutru. Da, pe vremea aia era interzisa chiar si neutralitatea. Nu mai vorbesc de referendumul CpF din 2018, cand BOICOTUL era OBLIGATORIU din punctul de vedere al unor fanatici.
In sens invers, nu am renegat pe nimeni pentru optiunea sa politica, nici macar in pandemie, cand optiunea politica a cuiva insemna automat taierea de drepturi si libertati. Pentru unul ca mine, prietenia este ceva mai presus de o optiune politica, trecatoare sau nu.
Legat de prietenii despre care nu am o parere buna din punct de vedere intelectual, ideea este simpla: eu am o parere foarte proasta despre TOTI politicienii. Asa ca oricat de incult ar fi un prieten de-al meu, el este oricand superior oricarui politician.
Sper totusi sa nu fiu niciodata nevoit sa aleg intre 2 prieteni, indiferent daca alegerea aceea este politica sau nu.
Prietenii si politica ar putea fi un studiu mult mai vast. In cazul meu, este doar un articol pe blog si este legat strict de optiunea mea. De parerea mea. De viziunea mea. Astept parerile voastre in comentarii, indiferent cat de radicale ar fi ele.