Cand ceva merge prost, statul este vinovatul. Asa ca solutia, in viziunea multora, este liberalizarea. Sau, altfel spus, privatizarea bine ambalata.
Daca pana prin 2005 privatizarea insemna VINDEREA unor actiuni, trecerea unor firme din proprietatea statului in proprietate privata (chiar daca uneori acele active au trecut, de fapt, in patrimoniul ALTUI stat, austriac ori grec, ca sa dau cele mai celebre exemple), dupa 2010 privatizarea insemna sa permiti unor entitati private sa aiba acces la o felie. Nu mai trebuie sa vinzi nimic, nu mai trebuie sa dai pe degeaba munca poporului. Este o privatizare ambalata altfel, mascata (ca tot traim in epoca mastilor), insa tot PRIVATIZARE este.
Atunci cand a fost greva de la STB, multi au flutrat iarasi liberalizarea ca solutia unica si de necontestat. De ce nu liberalizam transportul in comun? De ce mai exista inca o societate PUBLICA, a statului, de transport?
Din pacate, insa, sau poate din fericire pentru noi, greva STB a venit in plina criza a facturilor la energie si gaze. Adica acele piete proaspat liberalizate, unde preturile au luat-o razna. Cum stim noi, cetatenii, ca lucrurile n-ar sta la fel si-n cazul transportului in comun? Continue reading „Liberalizarea nu este solutia minune!”