Alegerile prezidentiale din SUA – un experiment. Periculos?

Experimente pe America

 

Exista tot felul de teorii conspirationiste. Unele sustin chestiuni total absurde, care includ, deopotriva, extraterestri, daci, egipteni si masoni, insa altele, cumva, pot fi adevarate.

Din pacate, insa, oamenii, in privinta teoriilor conspirationiste, aleg doar calea extrema: fie cred toate tampeniile, facandu-se de ras, fie, dimpotriva, nu cred nimic.

In continuare voi prezenta o teorie conspirationista in care cred, incercand sa va conving si pe voi de ea. Asadar…

Marile puteri fac experimente pe tarile mici

 

Am avut o profa in facultate care mi-a zis un lucru pe care l-am retinut si acum: chestiunile importante, inainte de a fi aplicate in tarile mari, sunt testate in tarile mici. Un banal exemplu economic este celebra cota unica. Ea nu a fost adoptata de nicio mare putere (nici SUA, nici Germania, nici Franta, nici Marea Britanie), insa aceste tari mari au indemnat tari mai mici, gen Slovacia ori Romania, s-o adopte. Nu zice nimeni ca ar fi daunatoare. Dimpotriva, economic vorbind, s-ar putea sa fie o masura buna. Ne intrebam, insa, de ce americanii recomanda Romaniei o masura economica pe care ei insisi n-au luat-o niciodata? Nici macar nu s-a pus problema adoptarii ei.

Exemple sunt cu duiumul, ele tin, in special, de aspectele economice si politice. Ca sa dau un exemplu si din viata politica, daca vreodata o tara va dori sa renunte la monarhie si sa adopte republica, s-ar incepe cu Spania ori Portugalia, in niciun caz cu Marea Britanie.

Si totusi, in tarile importante se fac experimente?

 

Eu v-as zice ca da. Acum, motivele pentru care se fac experimente pe tarile dezvoltate sunt diverse. De exemplu, Merkel, in cea mai importanta economie a Europei, face un experiment social extrem de periculos (ma refer la politica legata de imigranti). Si nu e prima oara, sa ne amintim primirea turcilor in granitele Germaniei in anii de dupa razboi. Dupa mine, nu e deloc un experiment benefic, dar pot intelege de ce Merkel il face: vrea sa intre in istorie, eventual cu un Premiu Nobel pentru pace ca bonus.

Si pe SUA se fac experimente. Obama.

 

Cine crede ca SUA este tara pe care nu se fac experimente greseste. Din punctul meu de vedere, Obama este un experiment (de discutat daca reusit sau nu), iar acum SUA se pregatesc de unul nou. Ca sa va conving ca e experiment, sa luam situatia din 2008.

In general, politica americana este destul de previzibila. Daca n-a facut prostii imense, orice presedinte este reales. Ca sa fie dat jos dupa doar un mandat, trebuie fie sa aiba contracandidat tare, fie sa fi gresit grav.

Al doilea aspect, la fel de important, este ca alternanta la guvernare in SUA este sfanta. Regula este ca dupa 8 ani de administratie republicana urmeaza una democrata. Si invers.

In 2008 SUA veneau dupa o guvernare republicana de 8 ani. Al doilea mandat al lui Bush era considerat un dezastru, asa ca venirea democratilor la putere era fireasca.

Stiindu-se acest lucru, in interiorul Partidului Democrat au inceput luptele pentru desemnarea candidatilor. Din punctul meu de vedere, atunci ar fi castigat absolut orice candidat democrat.

Sa va amintesc cine au fost candidatii? Obama si Hillary Clinton, ambii insemnand, de fapt, o premiera. Eu as numi aceasta premiera un experiment, dar aici este o problema strict gramaticala. Obama urma sa fie primul presedinte de culoare, Hillary urma sa fie prima presedinte femeie.

De ce a fost ales Obama si nu Hillary? Daca as fi misogin as spune ca americanul e mai mult misogin decat rasist. Raspunsul, tot neoficial, este ca lobby-ul din partea comunitatii de culoare a fost mai puternic decat lobby-ul feminist.

In fapt, ambele raspunsuri sunt, cumva, corecte, chiar daca nimeni, in mod oficial, nu si le va asuma.

Cum stam acum?

 

Situatia este acum un pic diferita.

Intai si intai, au fost 8 ani de administratie democrata, asa ca populatia, cumva, ar vrea schimbarea partidului de guvernamant. Deja republicanii au majoritate in congres, asa ca alegerea unui presedinte republican nu ar fi o surpriza.

Ce fac democratii in aceasta situatie? Dupa mine, isi frang gatul! De ce? E simplu: mizeaza din nou pe un experiment. De aceasta data, prima presedinte femeie din istoria SUA.

De ce este COMPLET gresit sa mizezi pe Hillary Clinton si de ce cred eu ca NU ar trebui ca ea sa iasa presedinte? Cinci argumente fundamentale:

1. Dupa un experiment, nici nu conteaza daca esuat sau nu, americanul, cumva, va dori normalitate. Stiu ca suna urat, dar atat timp cat pana acum au fost doar presedinti barbati, normalitatea inseamna un presedinte barbat. Si tot normalitate inseamna ca Prima Doamna a Americii este SOTIE de presedinta si nu o presedinta.
2. Hillary Clinton a pierdut deja o batalie electorala in propriul partid. La americani eticheta de looser este foarte grava. Pe scurt: daca nu a fost buna in 2008, de ce ar fi buna in 2016? A fost mai bun Obama? Apai multi sunt nemultumiti de cum a condus Obama, insa partidul a considerat atunci ca Obama e mai bun decat ea. E complicat de convins alegatorii ca cineva care nu a fost bun in 2008 a devenit bun in 2016.
3. Miza pe un electorat feminin/feminist este gresita. Agenda politica este alta, nu este prosperitate economica, oamenii se gandesc la necesitatile de baza. Lasam feminismul pentru mai tarziu, momentan sa ne concentram pe chestiuni serioase.
4. Stiti cine va fi contracandidatul acesteia? Trump. Celebrul Trump. Multi spun ca este un bufon, ca este un fanfaron si ca va face de ras acea functie. Fara sa-i contrazic neaparat pe acestia, spun doar ca Trump, probabil, se roaga zi si noapte la divinitate sa o aiba contracandidata pe Hillary. Discursul sau, grobian si fanfaron, ar capata mult mai multi adepti in aceste conditii. Este fix candidatul impotriva caruia Trump ar castiga. Ma rog, candidatul perfect ar fi o femeie de culoare, dar cum se spune, nu le poti avea pe toate.
5. Un argument misto mi-a fost soptit de cineva. Il intuisem si eu, cumva, dar nu in formularea asta. Asadar, eu, si nu numai, consider ca o eventuala alegere a lui Hillary Clinton ar echivala cu un al treilea mandat pentru Bill Clinton. Sa ne intelegem: nu spun ca Hillary face doar ce-i zice Bill, cum nici invers nu e adevarat. Spun doar ca in SUA Prima Doamna are un rol extrem de important, de exemplu merge alaturi de sot in toate deplasarile, iar la deciziile importante presedintele se consulta cu ea. Alegerea lui Hillary ar insemna ca FAMILIA CLINTON, ca intreg, ar decide din nou. Si, cumva, asta ar insemna o ocolire legala a legii. Ca sa intelegeti fenomenul, compar asta cu inregistrarea unei firme intr-un paradis fiscal: e perfect legal, dar am dubii ca-i moral. Desi multi sustin ca ar fi moral, probabil d-aia sunt de acord si cu alegerea lui Hillary.

De ce este, totusi, impinsa in fata?

 

As zice din trei motive, desi poate sunt mai multe:

1. Isi joaca ultima sansa. Acum are 69 de ani. Daca ACUM castiga un republican (Trump sau altcineva), regula nescrisa este ca acesta va sta doua mandate. E cam nasol sa candidezi la 77 de ani si sa-ti propui sa stai 2 mandate. Sa aduc in discutie si varsta lui Bill Clinton? Nu fac asta, ca iar ziceti ca-s rau si misogin. Pentru curiosi, mentionez doar ca Bill Clinton este mai in varsta decat sotia sa cu 1 an de zile.
2. Este ultima sansa pentru ca in viitorul apropiat SUA sa aiba presedinta-femeie. O alta femeie puternica si cu multa notorietate nu exista. Deci daca nu este aleasa ea acum, sansele sa apara o alta sunt mici. Minuscule as zice.
3. Daca nu va candida ea, va candida un ultra-socialist (Saunders, cel invidios pe netul din Romania). Iar daca nu iese ea, de la democrati, iese Trump. Deci, cumva, cei care iubesc ACTUALUL sistem politic american o sustin pe ea, ceilalti fiind vazuti candidati anti-sistem.

Alegerile prezidentiale din SUA vor fi extrem de interesante. Nu cred in teoriile conspirationiste tip guvern mondial care controleaza tot, dar cred ca sunt multi oameni importanti, cu bani, care ar dori-o, din N motive, pe Hillary Clinton. Si mai cred ca fix din acest motiv americanul de rand le va da cu stampila-n cap si-l va vota pe Trump. Americanul de rand simte cand este desconsiderat si voteaza in consecinta. Astept sa ma contraziceti, desi cu siguranta n-o sa ma convingeti ca nu e asa. Salutari POLITICE tuturor!