Nostalgia comunista nu se afla printre defectele mele. Am (multe) altele, nu si pe acesta. Nu pot fi acuzat de asa ceva. Cu toate astea, simt nevoia unor clarificari. Simt nevoia sa fac cateva distinctii importante. Fundamentale. Veti vedea voi exact cum si de ce.
Asadar, nostalgia comunista eu o impart in 5 categorii distincte, care pot sau nu sa se intersecteze, sa se suprapuna. Veti vedea exact de ce.
Nostalgia comunista este deseori nostalgia dupa tinerete!
Sunt oameni care confunda regimul cu varsta. Sunt nostalgici dupa anii 70 sau 80 nu pentru ca atunci se traia mai bine, nu pentru ca atunci era un regim politic superior, ci pentru ca ei erau mai tineri. Viata este mai frumoasa cand esti mai tanar. Intotdeauna a fost asa. Nu e nimic gresit in a fi nostalgic dupa o varsta. Se intampla si la case mai mari, adica in toate tarile.
Nostalgia comunista este deseori nostalgia dupa anumiti ani!
In anii 70 s-a trait bine si au fost ani frumosi. Ani mult mai frumosi decat anii 90. Acest lucru s-a petrecut peste tot, in toata lumea. Americanul care este nostalgic dupa anii 70 nu este comunist. La fel si francezul, englezul ori italianul.
Intamplator, in anii 70 la noi era la putere Ceausescu. Insa indraznesc sa cred ca aceeasi nostalgie ar fi fost indiferent de conducator ori de regimul politic. Nu am trait acei ani, fiind nascut in 86, insa istoric vorbind sunt ani de prosperitate. Sunt ani frumosi, bogati din punct de vedere cultural.
Nostalgia comunista este si nostalgia dupa un lider puternic!
Caracteristica principala a liderilor de dupa 90 a fost aceea ca au fost lideri slabi, care au facut o diplomatie in genunchi. Chiar daca in tara Basescu avea imaginea unui lider forte, o mana de fier, in politica externa el s-a dovedit la fel de moale si de lipsit de cojones precum Iliescu sau Iohannis. Putem discuta si de premieri, si de sefii diplomatiei. Adrian Nastase, oricat de intelectual este, oricat de rafinat o arde, a fost un premier la fel de obedient fata de puterile europene precum Boc, Tariceanu ori Dancila.
La fel si cei care au ocupat functia de ministru de externe. Adrian Severin, de pilda, vi se pare pro-rus ori macar nationalist? Apai o fi, cel putin declarativ, dar cand a ocupat portofoliul externelor a fost la fel de obedient precum Geoana ori Mihai Razvan Ungureanu.
Nostalgia comunista este nostalgia dupa ordine si predictibilitate!
Avea Vadim o vorba, habar n-am din cine era citatul: Decat o democratie bolnava mai bine o dictatura sanatoasa.
Nu cred aceasta vorba, nu prefer dictatura, mai ales ca nu-s neaparat convins ca ceea ce traim acum este democratie autentica, insa multi cred vorba. Si considera ca sistemul comunist era preferabil pentru ca era mai ordonat, mai asezat si mai ales predictibil. Iti puteai programa viata inca de pe la 16-18 ani.
Ce nu stiu acesti nostalgici este ca lumea, per ansamblu, s-a schimbat radical din 89 si pana acum. Asa ca daca am fi avut in continuare comunism, am fi avut fie un comunism chinezesc, adica economic am fi trecut la economie de piata (o tara doua sisteme), fie un comunism nord-coreean, adica am fi fost o tara complet izolata. Sau poate precum sistemul politic din Belarus, o struto-camila intre comunism si capitalism.
Nostalgia comunista este absurda cand vine din partea tinerilor!
Un tanar care n-a trait comunismul nu are habar cum se traieste in comunism. Este o contradictie in termeni: un tanar nu are cum sa fie NOSTALGIC dupa niste vremuri pe care, de fapt, NU LE-A TRAIT.
Asa ca tinerii comunisti, atatia cati sunt ei, nu ar trebui sa vorbeasca despre trecut, despre cat de bine se traia inainte de 89, ci ar trebui sa vorbeasca despre viitor. Sa explice argumentat, rational, cat de bine am putea trai daca am adopta comunismul.
Problema este ca tinerii comunisti nu prea sunt rationali. Nu avem, din pacate sau din fericire, o tanara intelectualitate cu simpatii comuniste.
Intelectualitatea noastra, tanara si mai putin tanara, a adoptat progresismul agresiv, noua stanga, „green is the new red”. Ei sunt fani USR, ei nu au rosu in cerul gurii, ci au curcubee.
Nu ca fanii USR ar fi cu mult mai rationali, mai intelectuali. Nu zic, printre ei se afla si niste intelectuali rataciti, niste oameni culti care atunci cand este vorba de politica par a fi legati la ochi.
Ideile comuniste au fost imbratisate de multi tineri, studenti cu precadere, occidentali. Unii s-au dezis de ele ulterior. Deci nu ar fi fost nimic grav daca s-ar fi intamplat asta.
Insa, repet, un tanar NU POATE FI NOSTALGIC COMUNIST! Nu are cum. Chiar daca, cel putin teoretic, el poate argumenta rational de ce anumite idei comuniste ar putea fi implementate.
Nostalgia comunista, din pacate, atrage discutii lipsite de sens, de logica. Sunt putini cei ca mine, care au dorinta si rabdarea de a argumenta rational pe aceasta tema. Eu incerc sa inteleg nostalgicii, fara sa pot fi vreodata de acord cu ei. Nu le voi da niciodata dreptate, insa de fiecare data voi fi curios, voi dori sa aflu cum au ajuns ei nostalgici.
Acum este randul vostru sa-mi vorbiti despre nostalgia comunista. Sper eu, in mod rational. Argumentat. Sper. Dar am presimtiri sumbre.
2 thoughts on “Nostalgia comunista pe intelesul tuturor!”