Orasele parasite cu universitate nu mor de foame. Ba dimpotriva.

Voi vorbi, in continuare, pe scurt, despre orasele parasite ori semiparasite. Acele localitati in care, aparent, putina lume munceste, nu prea ai ce sa faci, nu prea ai de munca. Totusi, ele supravietuiesc. Va explic imediat.

Este o gandire economica hai sa-i spunem clasica, conform careia ca sa traiesti bine trebuie sa produci. Multi inca sunt convinsi ca productia trebuie sa fie de natura FIZICA, sa produci macar un pix, o guma de sters, un ciocan. Lucrurile nu stau deloc asa. De mult timp paradigma economica este complet diferita. Dar complet.

Intai si intai, in Romania, orasele cat de cat mari se impart in 2 mari categorii: orasele universitare si orasele fara institutii de invatamant superior. Uitati-va la ce indicatori vreti voi si veti vedea diferente URIASE. Iar diferentele le vedeti si in timp, orasele neuniversitare ramanand practic pe loc, celelalte avansand. Devenind din ce in ce mai importante, economic vorbind.

Acum, despre cele mai mari orase ale Romaniei, Bucuresti, Cluj ori Timisoara, discutia trebuie sa fie distincta. Cu toate astea, trebuie plecat de la faptul ca ele au fost ridicate de universitatile din orasele in cauza. Uitati-va pe Google cate rezultate gasiti la cautari de tipul locuri de munca in Cluj ori locuri de munca in Timisoara. Aici lucrurile sunt clare, evidente.

Cum stau lucrurile, insa, in orase mai mici, cu universitati care produc, in teorie, someri? De ce sunt pastrate si finantate acele universitati care, de fapt, vand doar iluzii? Care-i interesul ECONOMIC al oraselor respective?

Pe scurt, lucrurile stau in felul urmator: studentii sunt categoria sociala cea mai utila pentru servicii. Pe de-o parte, ei sunt cei mai mari consumatori pentru afaceri de genul cluburi si discoteci. La terase se duc si oamenii de 25-55 de ani, dar, atentie, studentul este cel care se poate duce la terasa si la 2 dupa-amiaza. Cel care face ca terasa sa fie rentabila si-n timpul zilei. Ca-i vorba de chiul, ca-i vorba de program lejer, irelevant.

Tototdata, studentii sunt cei care se si angajeaza la aceste afaceri. Am cunoscut persoane care spuneau ca terasa e rentabil sa deschizi fie sezonier, pe litoral, fie in orase universitare. Altfel, sa deschizi una in Slatina (ca tot sunt eu nascut acolo) nu e deloc rentabil. Nu ai pe cine angaja si nu ai nici clienti. In Cluj, Timisoara, Bucuresti si chiar Brasov este rentabil. Cum e rentabil sa deschizi chiar si-n orase aparent moarte, precum Pitesti, Targoviste ori Arad.

Uitati-va, de exemplu, la promovabilitatea la bac. De ce Craiova are scoruri MULT mai bune decat Slatina? Pe termen lung, deci, orasele se dezvolta altfel.

Si acum ajungem si la ideea cealalta: orasele parasite. Si acum va spun exact cum sta treaba.

Asadar, dintre cei care nu muncesc, care nu fac nimic, nu sunt nici studenti, nici angajati, cei mai nocivi pentru societate sunt cei care incaseaza ajutoare sociale. Care primesc bani de la stat fara sa faca nimic. Doar ca mai sunt o categorie de oameni, deloc de neglijat: cei care traiesc din banii familiei. Sa zicem ca mama si tata au plecat in strainatate, au amandoi locuri de munca in Belgia, castiga peste 3000 de euro fiecare. Sase mii de euro. Ei pot sa traiasca cu 2500 de euro lunar, deci 2500 de euro pun deoparte, iar 1000 de euro trimit acasa. Cu acesti bani, traiesc chiar si 3 oameni in Romania. Sa zicem 2. Ei nu cer bani de la stat, ei doar traiesc din banii parintilor. Si, eventual, din pensia bunicilor.

Situatii de genul sunt o tona. Statul ar trebui sa spuna LA MUNCA, BA? Teoretic da. Practic, statul zice mersi ca nu trebuie sa le dea ajutor de somaj. La fel, cu cat pleaca mai multi, cu atat ai somajul mai mic.

Iar daca orasele parasite sunt si universitare, sa ai ce face in oras, sa ai un club, o carciuma, ceva, lucrurile-s perfecte. Vinzi iluzii, diplome fara valoare, ori dai diplome bune pentru Belgia, Germania, Spania ori, mai nou, Canada.

Acum, sa nu ma intelegeti gresit: o fi ideala situatia din Cluj ori Bucuresti, ai si locuri de munca, ai si universitati bune. Daca vrei sa ramai, aici ramai. Daca vrei sa pleci, poti pleca.

Dar na, orasele parasite se descurca cum pot. Si, daca au avut norocul sa aiba o universitate la ele-n batatura, vor trage cu dintii de ea sa nu se inchida. Acum astept pietrele ­čÖé (poza cover e luata de aici)

 

Las─â un r─âspuns